Revista MRe Medical Research education 05 Aprilie 2014/ Numărul 1 | Page 33

De la imaginea medicului de ţară, de pe vremuri, în faţa căruia îşi scoteau bărbaţii pălăriile când treceau pe stradă, în semn de respect, şi căruia, femeile îi pregăteau, ba plăcinte, ba gogoşi, s-a trecut azi, din păcate, la o altă imagine: una alterată, disproporţionată, neconformă cu realitatea. Prestigiul acestei profesii, descris în documente din cele mai vechi timpuri, caracterizat printr-un tip de veneraţie a colectivităţilor faţă de cel care le alină suferinţa, pare să se fi pierdut în negura vremurilor. În preistorie actul medical era bazat pe valenţe empirice şi misticoreligioase, fiind practicat de vraci şi şamani, care nu îşi asumau răspunderea actului vindecării, neexistând atunci etica sau deontologia profesională. Boala era considerată un atac al demonilor asupra corpului fizic, iar vindecarea presupunea o intricare a dansurilor rituale, incantaţiilor, rugăciunilor şi utilizării empirice a plantelor medicinale. Antichitatea cunoştea ca principale „tratamente” lobotomiile, pentru tratamentul schizofreniei, flebotomiile, în cazul febrei, migrenei şi hipertensiunii, descântecele şi diferite poţiuni utilizate ca anestezice „primordiale”. Multe dintre mărturiile asupra practicării medicinii în Egiptul Antic provin din papirusuri. Medicina era practicată de medici laici, care colaborau totuşi cu sacerdoţii. Specializările erau organizate deja pe diferite domenii, fiecare medic ocupându-se de o categorie de boli. Literatura medicală cunoaşte o 33 Inspirație mult prea scurt pentru preferinţele sale. Se zbate şi latră inutil... Femeia iese din casă, iar în uşă, trei suflete de copii privesc curioase spre vizitatori. Doctorul intră... Felcerul mai trage o gură de ţuică de prune din sticluţa pe care o păstrează cu sfinţenie la piept. Mirosul rânced îl izbeşte pe proaspătul absolvent de medicină la intrarea în încăpere. Se aşează pe marginea patului, lângă bolnav şi îi descoperă abdomenul... Lui Gheorghe i se aprinde în ochi o rază de speranţă... Felcerul intră şi el, cu geanta doctorului în mână... Femeia priveşte de lângă uşă, pregătită să aducă cele necesare, de va fi nevoie... Copiii stau sub dricarul cald într-o linişte neobişnuită. Femeia nu vede ce se întâmplă... Aude doar câte un geamăt stins al bărbatului ei, în timp ce felcerul şi medicul fac ceva acolo, pe rana din abdomen, nu ştie ea ce... doar e femeie de la ţară... Dupa vreo zece minute, medicul se ridică şi o anunţă ca va trece a doua zi pentru a mai curăţa rana şi a vedea cum se simte pacientul. Îi lăsă nişte bumbi, pe care bărbatul va trebui să îi ia. Femeia îi dă un pachet şi mulţumeşte pentru vizită... Doctorul şi felcerul se urcă în sanie şi pornesc spre dispensar... O oră jumate mai târziu, ajuns în căldura cămăruţei în care dormea, adiacentă dispensarului, doctorul îşi desface pachetul primit: 10 ouă, ceva brânză, un borcan de smântână şi nişte nuci. Le aşează între cele două geamuri, la rece... Şi, la lumina slabă a lumânării, începe să citească dintro carte groasă...