departament învățători
CUM SĂ CREŞTEM BĂRBAŢI ŞI FEMEI
după inima lui Dumnezeu?
Sanda Tătar
Cu siguranţă că Dumnezeu nu caută oameni perfecţi, din moment ce nu există niciunul, ci
oameni simpli, disponibili şi autentici. (2 Cronici 16:9) Cuvântul evreiesc thamam desemnează
conceptele de ”integritate, complet, întreg, inocent, având o viaţă simplă”. Adică, exact per-
soana care eşti când nu te vede nimeni.
Dumnezeu nu este impresionat de lucrurile exterioare. El se concentrează mereu pe calităţile interioare, cum
este caracterul inimii tale - acele lucruri care iau timp şi disciplină pentru a fi cultivate. Şi pentru că noi, ca părinţi,
avem un rol deosebit de important în creşterea şi modelarea caracterului copiilor noştri, vreau să amintesc
câteva perioade din viaţa lor şi felul în care noi trebuie să ne raportăm în relaţiile cu copiii.
2. Între 2 şi 10/12 ani părintele
are rolul unui POLIŢIST
1. Până la 2 ani părintele trebuie
să fie PROTECTOR
Un copil are nevoie de
• dragoste, afecţiune, grijă, hrană potrivită,
căldură
• să fie ţinut în braţe, să-i fie împlinite nevoile
afective
• să-i oferim un mediu cât mai sigur deoarece
el nu înţelege rostul interdicţiilor şi nu este
conştient de pericole
•
să-i incărcăm rezervorul emoţional prin îm-
brăţişări și alte mijloace de manifestare a
iubirii
Ce este un poliţist? Ce face el? Poliţistul este consi
derat un simbol al legalităţii şi al ordinii, întreaga lui
muncă fiind guvernată de un set de norme şi prin-
cipii de etică.
De ce în această perioadă a vârstei între 2 şi 10/12
ani părintele trebuie să fie ca un poliţist? Şi încă unul
foarte vehement? Pentru că şmecherii noştri sesi
zează orice slăbiciune a părintelui, a învăţătorului şi
profită la maxim de ea.
De aceea, este foarte important să punem limite
copilului, limite clare şi reguli pe care să ştie să le
respecte. În acest fel îi creşte încrederea în sine. Sunt
deja în societatea noastră şi am întâlnit în activitatea
mea la grădiniţă, părinţi care nu pun reguli copilului,
nu au nicio limită, nu trebuie să fie supăraţi sau de-
ranjaţi sub nicio formă, copiii sunt lăsaţi să facă ce
vor, cum vor şi când vor căci, zic ei, astfel îşi dezvoltă
personalitatea...
Mulţi părinţi rămân la primul stadiu, de protector,
doar să fie lângă ei, să nu li se întâmple ceva rău, să
nu-i pedepsescă deloc chiar dacă li se urcă în cap şi
nu mai ştiu cum să-i ţină în frâu.
Ca poliţişti, trebuie să le oferim copiilor posibili-
tatea să-şi câştige autonomia, dar să fie urmăriţi în-
deaproape.
40
REVISTA LOGOS MAGAZIN