De curând am citit pe internet un titlu care mi-a
atras atenția: ”Soția care nu aude”. Mi-am zis: ”In-
teresant… de obicei soțiile aud și ce nu trebuie…
Hai să văd despre ce este vorba.”
Povestea era cam așa:
Eram în sufragerie și am strigat-o pe soția mea.
Nu mi-a răspuns. Am strigat-o din nou. Nu mi-a
răspuns nici de data aceasta. Atunci m-am gândit
că soția mea începe să aibă probleme cu auzul.
Am mers la un doctor ca să cer un sfat. Doctorul
mi-a propus să fac un test ca să știm cât de grav îi
este afectat auzul. Am fost de acord. Testul era să
o strig pe soția mea din capătul cel mai îndepărtat
al casei. Apoi să micșorez distanța până când soția
mea începe să mă audă.
Am ajuns acasă și am găsit-o pe soția mea în
bucătărie. M-am dus în capătul cel mai îndepărtat
al sufrageriei și am strigat: ”Dragă, ce faci bun de
mâncare?” Nu am primit niciun răspuns. Atunci
m-am apropiat mai mult de bucătărie și am stigat
din nou:
”Dragă, ce faci bun de mâncare?” Nimic...
Am continuat să o strig, apropiindu-mă tot mai
mult de locul în care era. Când am strigat ultima
dată, eram deja la câțiva pași de ea. Atunci ea s-a
întors și mi-a răspuns destul de revoltată: ”Dragul
meu, îți răspund a nu știu câta oară! Tu chiar nu
mă auzi?”
Nu m-am așteptat la acest final al poveștii și am
fost foarte amuzat, însă în același timp am avut
și o revelație. Uneori ne revoltăm pe Dumnezeu
crezând că nu ne aude, când de fapt noi suntem
cei care nu auzim vocea Lui. Este ca și cum am avea
o infirmitate dar nu suntem conștienți că o avem.
Uneori nu-L auzim pe Dumnezeu pentru că în jurul
nostru e prea multă forfotă sau sunt prea multe
obstacole. Poate este vorba de părerile celor din
jurul nostru, poate sunt gândurile sau îngijorările
noastre, poate este vorba de nesiguranță sau orice
alt motiv…
36
REVISTA LOGOS MAGAZIN
Nu demult am predicat despre Zacheu, care din
pricina mulțimii nu îl putea vedea pe Isus, deoare-
ce era mic de statură. Mulțimea era un obstacol.
Statura lui Zacheu era un obstacol. Pentru că nu
putea să dea la o parte mulțimea, a hotărât să
lucreze la statura lui și s-a urcat într-un dud, de
unde putea să-L vada bine pe Isus. Zacheu nu s-a
dat bătut. A dorit cu orice preț să-L vadă pe Isus și
a reușit.
Lui Ilie Dumnezeu i-a vorbit când era în peșteră
printr-un susur blând și subțire. Dacă vrei să-L auzi
pe Dumnezeu trebuie să faci liniște în sufletul tău.
El vorbește de multe ori așa cum i-a vorbit și lui Ilie.
Dumnezeu vorbește în interiorul nostru, vorbește
duhului nostru și minții noastre. Când afară este
furtună și când vântul suflă cu putere, nu poți opri
furtuna, însă poți să închizi ușile și ferestrele, poți
să te retragi în cel mai liniștit loc al casei. Așa este
și cu sufletul nostru. Uneori furtunile din viața
noastră ne împiedică să auzim altceva în afară
de ropotul ploii și vântul care suflă necontenit.
Dacă în asemenea momente reușești să găsești cu
adevărat un loc liniștit ai mari șanse să auzi vocea
lui Dumnezeu, dacă îți doresti asta.
VOCEA LUI DUMNEZEU ESTE CA UN INDICATOR PE UN DRUM
DINTR-O PĂDURE ÎN CARE NU AI MAI FOST NICIODATĂ
Dacă nu ar exista asemenea indicatoare, ai avea
șanse destul de mari să te rătăcești. Când facem
o excursie prin pădure și ne separăm unii de alții,
este suficient să strigăm pentru ca ceilalți să știe
unde suntem. Așa funcționează și între noi și
Dumnezeu.
În viață, suntem de multe ori în situații inedite sau
dificile și am vrea să nu facem alegeri greșite.
În Biblie citim despre răspunsul pe care Daniel
l-a primit cu întârziere de la Dumnezeu deoarece