mărturie personală
Dumnezeu. Și-a făcut o listă de rugăciune și
dimineața, înainte de orice altă activitate, se
ruga împreună cu alți credincioși. Eu am fost
prima pe lista lui. Am înțeles atunci că Isus a
murit pe cruce pentru păcatele mele și că nu
sunt mântuită prin fapte, ci prin credință.
Viața e plină de suișuri și coborâșuri, dar dacă
îl avem pe Isus alături de noi suntem mai mult
decât biruitori.
Dumnezeu m-a binecuvântat cu un soț cre
dincios și cu copii minunați. Problemele cu
care m-am confruntat în perioada copilăriei
însă n-au dispărut, chiar dacă am devenit
creștină. Mă rugam mult și nici eu nu știam ce
se întâmplă cu mine. Un duh de respingere,
despre care am aflat mai târziu, mă chinuia.
Dumnezeu ne-a întărit supranatural încă de
când umblam prin spitale cu el și n-am înce-
tat să ne încredem în Domnul pentru că voia
Lui e supremă.
Atât eu cât și copiii meu am rămas cu imagi
nea lui de luptător, care s-a îndreptat fără să
cârtească, oricât de grea i-a fost durerea, spre
Cel ce-l aștepta cu brațele deschise. Pentru
noi, și pentru cei din jur, modul în care el a
luat această încercare, a fost un exemplu și
o încurajare că Dumnezeu este suveran și
credincios, indiferent de circumstanțe. Pentru
el alergarea s-a încheiat și a știut aceasta, de
aceea nu a cârtit, ci a răspuns chemării de a
merge Acasă cu inima plină de pace.
Soțul meu a fost o unealtă în mâna lui
Dumnezeu, era foarte înțelegător și mă
provoca mereu la rugăciune. Aceasta este mângâierea noastră și ceea ce
ne-a ajutat atât de mult să trecem peste dure-
rea despărțirii – soțul meu și tatăl copiilor mei
este acum cu Domnul, cu Mântuitorul drag, și
știm că este o zi a învierii și a revederii.
Așa că am zidit altar după altar și după 14
ani am primit rezolvarea prin eliberare.
Dumnezeu m-a condus tot prin fratele meu la
consiliere, o lucrare importantă peste care ni-
meni nu ar trebui să treacă. Am fost învățată
cum să lupt cu arme spirituale, ceea ce mi-a
fost de mare ajutor în anii care au urmat. Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință de-
spre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați
ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci, dacă cre-
dem că Isus a murit și a înviat, credem și că
Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu
Isus, pe cei ce au adormit în El.
(1 Tesaloniceni 4: 13-14)
Împreună cu soțul meu și cei patru copii am
trăit momente frumoase și multe experiențe
cu Domnul. Aceste experiențe au făcut ca și în
viața copiilor mei să fie prioritar Isus. M-am luptat cu depresia și singurătatea, dar
prin puterea lui Dumnezeu, care e atât de
credincios, am ieșit biruitoare. Copiii sunt o
mare binecuvântare pentru mine, pentru că
împreună suntem puternici. A Domnului să
fie toata slava, cinstea și gloria că ne poartă
de grijă și este credincios în orice vreme!
Cea mai mare bucurie pentru noi ca părinți
a fost când toți cei patru au fost botezați cu
Duhul Sfânt, apoi fiecare la rândul lui a închei-
at legământ cu Domnul.
Dar cât trăim pe acest pământ ca și crești-
ni suntem într-un război spiritual continuu,
pentru că vrăjmașul dă târcoale, iar noi avem
datoria să fim veghetori.
Pentru mine dragostea lui Dumnezeu a fost
mereu lumina care m-a călăuzit în întuneci-
mea gândurilor și a stărilor mele, cauzate de
circumstanțe triste. Dar puterea rugăciunii a
adus eliberare, alinare și bucurie în viața mea.
Te invit, drag cititor, să rămâi mereu ancorat
în dragostea lui Dumnezeu!
Anul acesta, cea mai mare încercare a venit
peste noi atunci când soțul meu a fost răpus
de cancer pulmonar și a plecat la Domnul.
REVISTA LOGOS MAGAZIN
29