interviu
15. Momentele de singurătate
de pe câmpul de lucru au fost de
folos în dezvoltarea personală?
D: Cu siguranță, da. La început am mers
în pastoral ca ucenic sau asistent. Mai
apoi, când bunicul mi-a predat ștafeta și
responsabilitățile au căzut pe umerii mei,
a fost mai greu. Alina rămânea acasă cu
băieții care erau mici, nu aveam condiții să ne campăm
în câmp. Erau săptămâni în care nu ne vedeam, eu fiind
în Dobrogea cu albinele. Au fost și ani mai grei. Îmi aduc
aminte că eram foarte sever cu mine, aveam un program
riguros, fiecare ora în câmp era bine chivernisită, găteam,
munceam, țineam mult la curățenie și igienă. Am avut ha-
rul și posibilitatea să citesc foarte mult Biblia, să meditez,
să mă rog. Consider că acei ani au fost ani de formare.
Acolo, în singurătate, Dumnezeu m-a învățat multe lecții:
umblarea prin credință, dependența de El, puterea de a
lua decizii înțelepte de moment. În acele vremuri am în-
vățat și arta mijlocirii; pentru că aveam timp liber, Domnul
mă chema la rugăciune pentru fami-
lie, biserică, alte persoane și situații;
slavă Domnului că am fost maleabil!
Munceam, citeam mult, compuneam și
cântam mult, vorbeam cu alți apiculto-
ri despre Domnul. M-am regăsit foarte
mult în viața tânărului David care era
păstor la oi. Țin minte că odată am stat
cu albinele în podișul Dobrogei, o zona aridă, iar cea mai
apropiată sursă de apă era la 8 km de mine. Nu aveam cu
cine vorbi și timp de o săptămână nu am întâlnit niciun
om. Dormeam singur în mijlocul pustietății și nu aveam
altă variantă decât să vorbesc cu Dumnezeu. În concluzie,
pot spune că Domnul a folosit metode atipice în creșterea
și maturizarea mea. Acum multe din acele experiențe îmi
sunt de folos.
mam situația era la fel, nimeni nu avea cules. Am
stat de vorbă cu Domnul și am hotărât că dacă
în două zile situația nu se schimbă, împachetez
și plec înspre casă. Trebuie să menționez, pentru
cei care nu știu, că deplasările cu albinele se fac
noaptea. Mă pregăteam de plecare, toate erau
împachetate și așteptam seara ca să pot pleca.
Nu voi uita niciodată acel miracol, undeva după
ora 14.00 un nor s-a abătut asupra câmpului unde eram și
a început să plouă torențial preț de circa 50 de minunte. Ce
a fost șocant și minunat este că ploaia a cuprins exact câm-
pul unde eram amplasat cu albinele, mai precis solele de
floarea soarelui din raza mea de acțiune. La doi km distanță
de mine (pentru că eu eram amplasat în centrul culturii de
floare) nu căzuse niciun strop de ploaie. De altfel, după ce
m-am informat telefonic, aflasem că în județul Constanța
nu plouase nicăieri și toți se mirau că în zona unde eu eram
plouase. Desigur că nu am mai avut posibilitatea să plec în
acea noapte din cauză că pământul s-a înmuiat și exista
riscul să mă împotmolesc, așa că am mai rămas încă o zi.
Nu mică mi-a fost mirarea că la finalul
acelei zile am avut spor la cântar între 3
și 4 kg. În următoarele două săptămâni
Dumnezeu m-a binecuvântat cu un
cules abundent și pot spune că am am
avut o recoltă foarte bogată. Ce pot să
spun decât că Dumnezeu poate schim-
ba crizele în belșug.
Dumnezeu ne dă și puterea,
și înfăptuirea. Recomand
dependența totală de El.
16. Un moment special în timpul muncii?
O experiență deosebită?
D: Dumnezeu mi-a făcut parte de multe miracole în cei
aproape 20 de ani de apicultură. Doar o întâmplare, pe
scurt. Dacă bine țin minte, în vara anului 2010 sau 2011,
un an secetos și foarte sărac din punct de vedere al pro-
ducției de miere. Eram la floarea soarelui împreună cu niște
colegi apicultori care s-au amplasat la circa 10 km distanță
de sola unde eu eram. Nu era cules în toată Dobrogea, toți
apicultorii erau alarmați, nemulțumiți, chiar disperați. Ca
de obicei, întotdeauna când campam într-un loc binecu-
vântam câmpul, flora, șederea mea acolo, albinele, ceream
protecția și ajutorul Domnului și nectar în flori, cu alte cu-
vinte, o producție bună. Am învățat de la bunicul că apicul-
tura este o meserie care necesită credință. Pentru o bună
producție era nevoie de factorul climă, umiditate, vânt,
presiune atmosferică, sol, soi de floare melifer, albină săna-
toasă și de “Dumnezeu care deschide robinetul” (citez din
zicătorile bunicului)… După primele trei zile am constatat
cu tristețe că floarea nu secretă nectar, așa că am început
să mă rog Domnului să schimbe situația sau să îmi vor-
bească unde să mă deplasez cu albinele. Oriunde mă infor-
17. Câteva secrete ale succesului?
Așa, doar pentru cititorii noștri?
A: Încredere totală în Dumnezeu. Planurile Lui pentru viața
noastră întotdeauna sunt bune. Și multă muncă și deter-
minare pentru a-ți atinge visul. Visul este gratis dar fiecare
pas pentru a se îndeplini costă.
D: De fiecare dată când am fost intervievat, această între-
bare mi-a fost adresată cu mari așteptări. Afirm cu tărie
și acum: secretul succesului meu este Dumnezeu, apoi
muncă, perseverență, credincioșie, seriozitate, inventivitate.
18. Cum îmbinați afacerea cu slujirea și viața
de familie? Cum stabilești prioritățile?
D: Am considerat, ierarhic vorbind, că Dumnezeu este pe
primul loc, apoi familia, munca, biserica și celelalte. În prac-
tică de multe ori accentele diferă de la ordinea amintită
mai sus. Realitatea este că acordăm foarte puțin timp lui
Dumnezeu, la fel familiei. Muncim 12-16 ore pe zi, mer-
gem la biserică 4-8 ore pe săptămână,
ne rugăm, citim, medităm 3-30 minute
pe zi (unii probabil mai mult), alocăm
familiei 3-5 ore, dormim 5-7 ore. Omul
modern este în căutarea unui echilibru.
Trebuie să admitem cu onestitate că
nu întotdeauna facem cele mai bune
alegeri, în ce ne investim timpul este
o problematică actuală a creștinului.
Personal, pentru mulți ani am făcut din
muzică o prioritate, dar la un moment dat am spus că dacă
muzica mea mă îndepărtează de Dumnezeu, voi renunța la
REVISTA LOGOS MAGAZIN
15