MĂRTURIE PERSONALĂ
Nu am fost niciodată departe de Dumnezeu,
datorită dragostei Lui am primit încă de la naștere
un dar minunat: mama mea, îngerul nostru păzi-
tor. Totdeauna ne vorbea despre Dumnezeu, ne
citea din Cuvântul Lui și ne spunea mereu ceea
ce este plăcut lui Dumnezeu. Așa cum am spus,
un înger pentru mine, sora mea și frații mei.
Tatăl meu ne-a părăsit încă de la nașterea mea,
eu fiind cea mai mică dintre frați. Așa că mama
a trăit numai pentru noi, și se ruga neîncetat lui
Dumnezeu să-i dea putere să ne crească și să ne
vadă pe toți la casele noastre.
Să știți că rugăciunea i-a fost ascultată, slăvit să
fie Dumnezeu. Vreau să vă spun că nu am simțit
lipsa tatălui meu, pentru că Dumnezeu i-a dat
mamei mai multă dragoste pentru noi. Pot să
spun că am avut o copilărie fericită, aceasta până
ce noi am crescut și am devenit adulți. Având o
viață nu deloc ușoară, îngrijind mereu cu dra-
goste, singură, 4 copii, s-a îmolnăvit, iar în 2007,
la vârsta de 65 de ani a murit. Vă mărturisesc că o
parte din mine s-a rupt, când a murit, simțeam că
nu pot trăi fără ea.
26
spital unde am căutat un medic chirurg care a
confirmat diagnosticul inițial. Am fost internată
imediat, iar următoarea zi urma să fiu operată. Tu-
moarea a fost extrasă mai repede decât ne aștep-
tam, spun asta căci și doctorul care m-a operat a
zis la fel, m-am refăcut repede, având în vedere că
tumoarea avea 5kg. Am întrebat care ar fi putut
fi cauza care a format tumoarea; doctorul mi-a
răspuns că stresul, supărarea ar putea fi una din
cauze
Mă adresez tuturor celor în necaz, boală, sufe
rință: încredințați-vă în Dumnezeu, lăsați-vă
în grija Lui! Eu nu am făcut aceasta, iar îngrijo-
rarea a pus stăpânire pe mine – mă frământam
cu privire la rezultatul biopsiei – dacă tumoarea
este malignă sau beningă. În urma analizelor,
care s-au realizat la Insistitul Oncologic din Cluj,
s-a dat diagnosticul: tumoare granuloasă de
tip ovar stâng malignă. S-au repetat analizele,
pentru ca apoi comisia să decidă dacă să mă des
chidă din nou. Slăvit să fie Dumnezeu că nu a fost
necesară o altă operație.
Pur și simplu nu puteam să mă consolez atunci,
nu știam ce știu acum, că tot ceea ce îngăduie
Dumnezeu este spre binele nostru, așa că acum
înțeleg – Domnul i-a luat suferința. Dar atunci
nu gândeam astfel și, prin urmare, m-am îm-
bolnăvit. Aveam o stare generală rea, simțeam
o greutate mare în abdomen. Am hotărât să
merg la doctor, am cerut un ecograf abdomi-
nal și chiar pe loc doamna doctor mi-a spus că
este o urgență, a descoperit o tumoare gigantă
care a cuprins ovarul stâng până peste ficat. Dar toate acestea au dus mai departe la alte
probleme de sănătate. Doctorul a observat din
analize dezechilibre hormonale, s-au repetat ana
lizele, pentru a primi într-un final diagnosticul:
Boala Cushing – o tumoare în hipofiză. Am fost
trimisă la Cluj, unde am făcut 2 RMN-uri care au
confirmat tumoarea și boala Cushing. Doctorița a
spus că nu știe dacă este bine să mă operez, dar
putem încerca cu raze puternice care să distrugă
tumoarea, dar în mare parte și hipofiza; urmând
apoi un tratament puternic toată viața (asta dacă
mai eram în viață).
Nu vreau să insist mult pe acest moment, însă
puneți-vă în locul meu – am simțit că nu mă mai
țin picioarele. Mi-am urmat soțul și ne-am dus la Slăvit să fie Domnul! Mi-a deschis poarta milei
și dragostea Lui din nou prin sora și nepoatele
care locuiesc în Spania. Am făcut demersurile
REVISTA LOGOS MAGAZIN