Acest sentiment minunat care face parte din viața noastră de zi cu zi și care
ne place atât de mult, care ne creează o stare de bine, de satisfacție,
de mulțumire, care pornește din inimă și se revarsă spre exterior
în atâtea moduri plăcute: râs, chiote, fețe zâmbitoare, bătut din palme ...
este ceva ce toți oamenii își doresc să aibă în permanență.
Uneori, mergând pe stradă poți vedea fețe pline de bucu-
rie, oameni care stau la semafor și fără să-și dea seama
zâmbesc deși poate e o zi obișnuită, oameni dispuși să
împărtășească cu cei din jur starea lor, oameni plini de o
bucurie debordantă care se revarsă în exterior. Si totuși,
în același timp, vezi și fețe triste, supărate, marcate de
suferință, obosite, oameni care parcă cu greu își duc traiul
de zi cu zi, nemulțumiți parcă și de vremea de afară și de
ceea ce-i înconjoară, oameni care au uitat să se bucure.
Ce interesantă este creșterea și maturizarea oamenilor:
unii se pot bucura ca un copil chiar și la o vârstă înaintată,
iar alții chiar dacă sunt tineri nu mai știu să se bucure.
Când ești bucuros nu înseamnă neapărat că nu ai proble
me și că totul merge perfect. Însă poți lâncezi în starea
de suferință sau poți decide să te ridici deasupra prob-
lemelor și să trăiești fiecare zi cu bucurie. Când inima și
mintea sunt copleșite de suferință și de probleme, atunci
aceasta se va reflecta în acțiunile noastre. Este interesant
cât de bine se interconectează mintea cu inima și cu gura
noastră.
Atunci când l-a creat, scopul lui Dumnezeu pentru om
a fost ca acesta să aibă părtășie cu El. Iar din această
părtășie să decurgă pace, bucurie, împlinire, etc. Și azi
Dumnezeu dorește să aibă părtășie cu noi. Este vital să
fim conștienți că El este sursa bucuriei și generatorul
acestei stări, chiar El, Însuși Creatorul nostru. Dorința
inimii Lui este ca noi toți să fim impregnați cu această
stare, cu acest sentiment de mulțumire vie, de satisfacție
sufletească, adică cu această stare interioară care se
vede sau se exprimă în exterior.
Este atât de ușor să ne bucurăm! De obicei, omul se
bucură când primește ceva, când planurile îi merg bine,
când realizează ceea ce își propune, însă această bucu-
rie dispare în momentul în care nu reușește ceva sau nu
poate rezolva ceva.
Avem atâtea motive de bucurie: bucuria
de a fi în viață, de a avea ce mânca,
de a fi conștienți că suntem copiii Lui
Dumnezeu, de a putea comunica, iubi,
simți, bucuria că putem admira întrea-
ga creație, de a admira lucrurile simple.
Și totuși, uităm adeseori de lucrurile
simple, ușoare, care ne oferă satis-
facție și lăsăm să se instaleze în inimă
un sentiment neplăcut care aduce cu el
24
REVISTA LOGOS MAGAZIN
stări care nu sunt benefice omului. În schimb, bucuria are
efecte extraordinare asupra sănătății.
Se spune că râsul (această
manifestare a bucuriei) este cel mai
bun medicament. Prin râs se eliberează
endorfine care au efect analgezic asupra organis-
mului și care produc o stare de bine. În timpul râsului
se eliberează plămânii de aer, exact ca la o respirație
profundă. Se spune că un adult ar trebui să râdă în medie
de 17 ori pe zi. De asemenea, în timpul râsului mușchii
se relaxează și se eliberează stresul acumulat peste zi,
iar specialiștii spun că, din punct de vedere medical,
bucuria are același efect asupra omului ca și
dopamina, tocmai de aceea unii recomandă
terapia prin râs.
Însă aceste lucruri nu sunt noi, ci sunt menționate în
Proverbele 17:22 - O inimă veselă este un bun leac, dar un duh
mâhnit usucă oasele.
Conștiența faptului că Dumnezeu este cu noi în orice situ-
ație și a implicării Lui în toate planurile noastre ne ajută
ca această stare numită ”bucurie” să fie o permanență în
viața noastră de creștini.
Psalmul 23:4 - Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii, nu mă tem de
niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și
nuiaua Ta mă mângâie.
Acesta este un exemplu de umblare
cu Domnul, de siguranță că El este
în control în orice situație am fi. Prim-
im chiar și soluții, atunci când apar
problemele. Noi trebuie doar să ne încredem în El și să
fim bucuroși că Tatăl nostru este Atotputernicul Dumnezeu
care este cu noi.
Pe de altă parte, apostolul Pavel îndrăgostit fiind de
prezența Lui, exprima atât de tranșant umblarea cu Hristos:
Filipeni 1:21 - Căci, pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este
un câștig.