DUMNEZEU ESTE SURSA GENERATOARE DE
VIAȚĂ (1 Corinteni 3:7), fără de El toate slujirile, bi
sericile, lucrările, acțiunile, strădaniile noastre sunt
goale. Doar în acest context al iubirii de Dumnezeu
putem să renunțăm la un limbaj de lemn total nepo
trivit: biserica mea, lucrarea mea, cântecul meu, sluji
rea mea, dărnicia mea, departamentul meu, emisiunea
mea, conferința mea, misiunea mea, grupul meu de
rugăciune, echipa mea de laudă și închinare și multe
alte activități, care toate sunt bune, dar în întregime
aparțin Domnului. Bineînțeles că lucrând cu ele și în
ele suntem foarte binecuvântați, căci slujirea corectă
aduce mare binecuvântare. Domnul Isus se uită cu
mare atenție la motivația slujirii. Pe El nu îl păcălim
(Luca 21:2, Marcu 12:41-44). Isus este direct interesat
de mecanismul gândirii tale, direct interesat de inima
ta, cu ce măsură slujești, care este disponibilitatea ta
pentru el? Timpul oferit, resursele sacrificate sunt oare
cum măsura cu care-l iubești pe Isus. Banii înseamnă
timp, timpul înseamnă viață. Luca 6:38 ne aduce o veste
bună, că Isus răspunde imediat la o astfel de dragoste,
și recompensează în diferite feluri și moduri, crește ca
librul (Talanții), ungerea, aduce noi prietenii și relații,
uși deschise, oameni mântuiți, resurse materiale, finan
ciare și spirituale abundente.
DRAGĂ CITITORULE, trebuie să fiu onest și să măr
turisesc că într-o vreme mă frământau aceste gânduri,
vedeam slujitori foarte dornici de slujire, entuziasmați,
gata să lucreze pentru Isus și din păcate alți slujitori
atât de apatici, de obosiți, gata să se retragă sau chiar să
abandoneze lucrarea. Am căutat fața Domnului și am
primit rezolvări și soluții prin Cuvântul Său. Da, tre
buie să admitem că uneori nu luăm cele mai înțelepte
decizii, avem nevoie de odihnă, de un refresh, trebuie
să știm uneori să ne oprim pentru a ne reîmprospăta și
pentru a petrece un timp de calitate cu Domnul și cu
familia, dar de la a-ți lua un timp de două săptămâni în
care să te odihnești, până la a te retrage definitiv din
tr-o slujire este o altă poveste. Pentru că însăși slujirea
făcută corect, după regulile Lui Dumnezeu îți aduce
prospețime și confort dar cei ce se încred în Domnul
își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii, aleargă și nu
obosesc, umblă și nu ostenesc (Isaia 40:31).
Adevărații credincioși se îmbracă cu mentalitatea de
vultur și leapădă gândirea tip găină. Dacă ne dorim
o slujire eficientă pe termen lung, două lucruri sunt
imperios necesare: relație bună cu Domnul Isus și
slujire bună prin Duhul. Căci fiind îndrăgostiți de El
toate slujirile vor fi ușoare, plăcute, în ciuda tuturor
provocărilor, iar fiind plini cu Duhul Sfânt nu obosim
(Fapte 4:31, 9:31). Prin Duhul Sfânt găsim resurse și
suntem abilitați supranatural să mergem înainte, chiar
și atunci când poate dpdv fizic suntem epuizați. Tre
buie să admitem că o slujire făcută doar prin forțe pro
prii, doar cu resursele noastre, în foarte scurt timp ne
6
REVISTA LOGOS MAGAZIN
va conduce la epuizare, oboseală, frustrare și abandon.
Totuși, atunci când peste abilitățile noastre se revarsă
Duhul Sfânt și învățăm să colaborăm cu El, tot ceea ce
întreprindem poate avea eficiență maximă, reușită, ex
celență.
Gândindu-mă ce să recomand celor extenuați și
obosiți, celor care nu mai sunt entuziasmați de sluji
re, am fost tentat să ofer doar rețete umane gen: este
ok, trebuie să te odihnești, procedează cum îți este ție
mai confortabil; da, te înțeleg, te sprijinim cu tot ce
este nevoie. Și cred cu tărie că este nevoie de înțelege
re, sprijin, apreciere, reîmprospătare, odihnă și repaus,
recompensă pentru toți aceia care se ostenesc cu sluji
rea Lui Hristos. Dar în timp ce meditam la aceste lu
cruri, Duhul Sfânt mi-a adus aminte de un verset din
Romani 12:11 care spune în sârguință fiți fără preget.
Cu alte cuvinte, în hărnicie, râvnă, zel, străduință fiți
fără întrerupere, neobosiți, neîntrerupți, neîntârziați.
Apostolul Pavel a fost un exemplu elocvent în ceea ce
înseamnă slujitor neobosit, neînfricat, dedicat și devo
tat total cauzei Lui Hristos.
Adevărul este că avem nevoie de reîmprospătare și eu
numesc acest fenomen - PLATOU - alpinistul își fixează
ca țintă un pisc înalt, un vârf de munte greu accesibil,
care pare de neatins. Totuși el începe ascensiunea și pas
cu pas înaintează, se folosește de fiecare denivelare, de
bolovani, de pietre, de cărări și face din munte aliatul
său. Obosește, dar nu se uită niciodată înapoi, căci pri
virea lui este ațintită înspre culme. Din când în când
întâlnește în anevoiosul său drum mici platouri de
care profită din plin. Se întinde, își odihnește trupul, se
hrănește și uneori chiar adoarme puțin. De pe acele pla
touri poate contempla în voie peisajul mirific și totuși
nu pierde nici o clipa din vedere obiectivul final. Aici
pe platou face evaluarea drumului parcurs, distanța
care urmează, resursele consumate, proviziile rămase,
calculează timpii rămași până la lăsarea serii și uneori
chiar instalează o tabără de noapte. Pe scurt, platoul
este locul evaluării, al odihnei, al analizei, al stabilirii
strategiei pentru următoarea etapă, locul perspectivei
(ce a realizat, ce mai este de făcut) și din păcate, un
eori, foarte rar locul abandonului. Pentru noi, slujitorii
creștini Dumnezeu mereu ne scoate înainte platouri,
unde El este atât de prezent și disponibil, un prieten
bun mereu mă încuraja și îmi spunea: "bucură-te și de
călătorie nu doar de destinație" iar eu adăugam călăto
ria însăși este o parte din destinație. Călătoria noastră
înspre Dumnezeu fără Domnul nostru Isus Hristos
este un eșec total. Să nu uităm niciodată dragi slujitori,
că în această mare aventură îl avem cu noi pe Regele
Regilor, Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor
(Matei 28:19,20; Evrei 4:15; 2Corinteni 12:9).
Dragi slujitori, mă rog Domnului să ne ofere abilitatea