MĂRTURIE PERSONALĂ
Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că,
pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)
D
eși nu am fost crescută într-o familie de creș-
tini, părinții mei mereu m-au învățat și m-au
crescut cu frica de Dumnezeu, am fost în-
vățată să cred în El. La o vârstă frageda, am aflat ca
sunt adoptată. Pe moment, la vârsta de 6 ani, nu
am realizat ce înseamnă, însă după o perioadă am
început să simt că eu nu merit nimic, mă simțeam
abandonată, singură. În 2008 bunica mea la care am
ținut enorm de mult a murit, eu întorcându-I spatele
lui Dumnezeu. Nu am mai putut crede în El, pur și
simplu nu am mai putut. Cu timpul, această necre
dință și-a pus amprenta asupra mea, am intrat în
anturaje rele, oameni care fumau, se îmbătau, poate
se și drogau (eu personal nu am văzut nimic concret
în acest sens). Cu timpul, depresia și anxietatea și-au
făcut loc în viața mea, eram și antisocială. Nu putea
trece o zi fără să îmi fac rău, nu treceau câteva
zile și aveam din nou o cădere nervoasă, pentru
că cei din liceu își băteau joc de mine. După o
perioadă, am început să am atacuri de panică și
tentative de sinucidere. Pentru o perioadă nu
puteam să mă mai uit în oglindă, nu puteam
să mă accept pe mine, nu mai puteam sa ies
din casă.
C
u timpul am început să îmi revin, să
încerc să socializez, să fiu mai veselă.
Însă, nimic nu mi-a putut întreține feri-
cirea. Într-o zi, în decembrie 2014, un prieten
drag m-a invitat la biserică, mi-a spus “Va fi pro-
gramul de Crăciun, va fi și o scenetă cu copiii,
cântece faine. Ar fi fain să vii!”. Mi-am spus: “O să
merg, doar ce se poate întâmpla?“ Am venit la
biserică fără așteptări, însă am plecat de aco-
lo schimbată! Ajungând acolo am început să simt o
dragoste, cum n-am mai simțit. Când a început tim-
pul de laudă, prezența lui Dumnezeu m-a copleșit,
nu am întâlnit niciodată așa o prezență până atunci.
Nu mi-am putut imagina că poate exista așa ceva.
Am simțit dragoste, iertare, o chemare. Domnul a
lucrat foarte repede la inima mea, a restaurat-o foar-
te repede, însă a lucrat și la personalitatea mea. În
februarie 2015 m-am născut din nou, L-am acceptat
pe Isus ca Domn peste întreaga mea viață, în aprilie
2015 am primit botezul cu Duhul Sfânt pe care mi-l
doream extrem de mult, tânjeam după el, iar în au-
gust 2015 am încheiat legământul cu Domnul în apa
botezului. Au existat foarte foarte multe atacuri de la
cel rău, și multe împotriviri, în special din partea ma-
Lilli Reszler
mei mele. Însă Dumnezeu mi-a vorbit personal,
nimic nu mă putea opri din a încheia legământul cu
Domnul, nimic nu îmi poate opri credința.
Î
n ianuarie 2017 Dumnezeu a îngăduit ca bunica
mea să își rupă piciorul, ceea ce a dus la o ope
rație foarte complicată, nu era sigur că se va trezi
din operație din cauza vârstei înaintate. Însă, cu spri-
jinul Domnului, s-a trezit. Într-o noapte, era aproape
să moară, nemântuită, am fugit plângând la spital,
deși știam că tot ceea ce puteam face era să ma rog.
M-am dus acolo, m-am rugat, apoi mama mea mi-a
spus că mai bine plec acasă. În fine, am plecat, iar
pe drum, mi-am amintit de o predică în care spunea
să-L lăudăm pe Domnul și când suntem în necaz.
Deși la început am crezut că nu am atâta putere, că
nu pot, am început să-I cânt cântări de
laudă, să-L laud pentru tot, în timp
ce plângeam în hohote, iar a
tunci Dumnezeu m-a ridi-
cat, m-a întărit, mi-a dat
siguranță. A doua zi ea se
simțea deja mult mai bine,
își revenea încet. Doctorul
ne-a spus că posibil să
poată merge doar după
cel puțin 6 luni - 1 an de
recuperare. Însă în apri-
lie ea a început să meargă
din nou, după doar 3 luni!
Dumnezeu este mare!
D
umnezeu îți spune
astăzi să te uiți la
lucrurile minuna
te pe care le pregătește
în viața ta, nu prin ce
ai trecut, nu prin ce vei
trece, ci la ce vei ajunge!
Dumnezeu te ridică
pe culmi, îți dă curaj,
te întărește, te face co-
pilul Lui! Ce lucru mai
minunat decât să fii
copilul lui Dumnezeu,
un copil de viță nobilă,
iubit! El nu te lasă, nu te
va părăsi niciodată!
REVISTA LOGOS MAGAZIN
27