PAGINA PĂRINȚILOR
EU SI COPIII MEI CRĂFTUIM MEREU
Craft-urile sunt acele activități care presupun crearea de obiecte cu mâna, sunt meșteșugurile, lucrul
manual. Îmi place definiția din dicționarul englez care spune că sunt o artă, o abilitate specială,
dexteritatea de a crea ceva cu ajutorul mâinilor.
Primele cafturi pe care le-am făcut cu copiii mei a fost amprentarea în ghips a mânuțelor și piciorușelor și asta la
doar câteva săptămâni. Apoi am făcut primele felicitări în care eu am conturat un copac iar ei puneau frunzele cu
degețelele, le conturam pălmuțele și îi ajutam să le coloreze, inimioare din amprenta degetelor mari, am desenat un
maieu și cu palma au făcut rochița de balerină; se pot face nenumărate lucruri iar pe la trei ani deja vin ei cu idei.
Crafturile pot să fie dintre cele mai diverse: de la decu-
pat, colorat, pictat, țesut, cusut, împletit la construirea
unei mici căsuțe, olărit, vopsit pereți, croit haine, limita
este dată doar de timp și imaginație. Soțul și băiatul au
construit o căsuță de lemn, un leagăn, o băncuță și un
scaun care s-a distrus aproape imediat.
Suntem tentați să credem că lucru manual, educația
fizică și muzica nu sunt importante, că sunt o pierdere
de timp, că nu sunt necesare
mai ales că nu se pot dezvolta
devenind o meserie. Dar din
păcate uităm că ele fomează
caracterul, imaginația, voca
bularul, abilitățile legate de
motricitatea fină și grosieră, că
sunt indispensabile dezvoltării
fizice și psihice a copiilor.
Să ne gândim la geometrie.
Cum învață un copil noțiuni abstracte despre cub dacă
nu a ținut un cub în mână, dacă nu a construit unul?
El memorează noțiuni grele pe care le uită după primul
test, nu că vrea să le uite, ci pentru că așa este necesar
pentru buna funcționare a creierului. Cum înțelege un
copil pastelurile dacă nu a construit un om de zăpadă,
dacă nu a cântat în frunze, dacă nu a căutat pietre plate
pe care să le lanseze pe apă? Sau biologie dacă nu a
umărit și desenat schimbările anotimpurilor, circuitul
apei în natură, dacă nu a plantat și îngijit o plantă?
Din dorința de a ne proteja copiii amânăm învățarea
abilităților de bază. Nu îi lăsăm să decupeze să nu se
taie, nu îi lăsăm să deseneze să nu se înțepe cu vârful
creionului, nu îi lăsăm să atingă nimic de frica micro-
bilor, nu mai vorbesc de cusut, tăiat cu cuțitul sau privit
în direcția unui foc. Știu pentru că am trecut pe acolo.
24
REVISTA LOGOS MAGAZIN
Copiii nu au nevoie de jucării scumpe, cu baterii care
să facă cât de multe, ci dimpotrivă. Au nevoie să se plic-
tisească din când în când, au nevoie să facă lucuri cu
mânuțele lor și cel mai important au nevoie de atenția
noastră. Avem zeci de jucării scumpe, unele foarte in-
teresante dar nu se compară cu valoarea crafturilor. Nu
aduc atâta bucurie, satisfacție și relaționare, mai mult,
nu prea dezvoltă nimic. De aceea stau pe raft pentru ca
nu aduc beneficii. Nu te poți juca că nu ai toată colecția
și lipsesc personaje și până ai toată colecția apare ceva
nou sau sunt deja plictisiți de desene și știu cum se ter-
mină jocul.
Crafturile dezvoltă abilități, creează legături, oferă mo-
mente de neuitat, formează caracterul și un lucru care
le lipsește copiilor din secolul 21, le satisface nevoia de
competență. Copiii care fac crafturi știu că sunt capabili,
competenți, că dacă ceva nu le-a reușit din prima tre-
buie să mai încerce, că există soluție la orice, că exerci
țiul duce le perfecțiune, nu le e frică să încerce ceva nou,
să își spună părerea, să-i ajute pe alții, au inteligența
dezvoltată și pot percepe obiectele în spațiu, pot aprecia
mărimi și măsurători, și pot intui cum funcționeză lu-
crurile, sunt creativi și independenți sunt exact cum ar
trebui să fie.
Secolul 21 ne face copiii apatici, deprimați, morocănoși,
lipsiți de chef și incompetenți. Nu știu ce le place, de
ce le place, dacă le place, nu mai comunică cu părinții
pentru că sunt deconectați de la lumea fizică și conectați
le cea virtuală. Dacă comparăm o zi din viața unui copil
de azi cu o zi din viața noastră vom vedea diferențe no-
tabile. Și nu mă refer la evoluția tehnologică.
Dimineața îi trezim, îi urcăm în mașină timp în care sunt
conectați la telefoane sau tablete, apoi îi lăsăm la școală,
care se presupune că este o oază de socializare (în ore