Izvoarele / Ediţia V./3.
pagina 4.
BUNA VESTIRE, BUCURIA ÎNTREGII ZIDIRI
foto: Pr. Nicolae Ciupudean
Venirea lui Dumnezeu în lume şi între oameni prin
Întruparea Fiului Său este chipul cel mai înalt al iubirii Preasfintei
Treimi faţă de neamul omenesc. Acest adevăr teologic îl
sărbătorim la Buna Vestire. Praznicul împărătesc este sărbătorit
în fiecare an la 25 martie. Această sărbătoare cade în fiecare an în
perioada Postului Mare şi Biserica acordă dezlegare la peşte.
Buna Vestire, în limba greacă Evanghelismos, în limba
slavonă - Blagoveştenie a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, a fost
sărbătorită la 25 martie încă din prima jumătate a secolului al V-
lea, odată cu generalizarea prăznuirii Naşterii Domnului la 25
decembrie. Este prima sărbătoare confirmată în documente
dintre sărbătorile Maicii Domnului. Data acestei sărbători a variat
la început. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5
ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, ca cele din Spania, Galia şi
Milano, Buna Vestire s-a sărbătorit pe 18 decembrie.
Părintele profesor Ene Branişte susţine că sărbătoarea a
fost introdusă la Roma de Papa Leon al II-lea (681-683). La
început, aceasta era doar locală şi cu denumirea de sărbătoare a
aşteptării Naşterii Domnului. Variaţia datei de prăznuire a existat
în Apus până în secolul al XI-lea, când data de 25 martie s-a
generalizat în tot Occidentul.
Cel care ne relatează despre acest eveniment biblic al Bunei
Vestiri este Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, 1, 26-56. Citim în
capitolul întâi al Evangheliei sale că la şase luni după zămislirea
Sfântului Ioan Botezătorul, Arhanghelul Gavriil este trimis din
nou pe pământ, de data aceasta în oraşul Nazaret din Galileea, la o
fecioară cu numele Maria: „Şi intrând îngerul la dânsa i-a zis:
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei!”
Istorisind viaţa Sfintei Fecioare Maria, Sfântul Maxim
Mărturisitorul ne spune că ea nu s-a împotrivit celui trimis la ea
de Dumnezeu: „Nu s-a arătat necredincioasă, dar nici n-a primit
cu uşurinţă cuvântul… nu s-a tulburat la vederea arhanghelului,
căci era obişnuită de nenumărate ori cu vederea sa atunci când
acesta îi aducea hrană în Templu, ci s-a tulburat din pricina
cuvintelor ce răsunau în urechile ei… “Ce fel de închinare poate fi
aceasta?”, căci nu cunoştea adâncimea tainei şi tresărea la această
unire a firii dumnezeieşti cu cea a oamenilor, şi cugeta cum
anume s-ar putea întâmpla aceasta”. Mesajul îngerului continuă:
„… Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei
lua în pântece şi vei zămisli şi vei naşte fiu şi numele Lui îl vei
chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema
şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va
împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi Împărăţia Lui nu va avea
sfârşit”. Uimită de cele ce auzea de la înger, Fecioara rosteşte:
„Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” „Şi
răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi
puterea Celui-Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care
Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema… căci la
Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”. Vedem de aici că actul
întrupării Fiului lui Dumnezeu se face prin participarea Sfintei
Treimi. Puterea Celui Preaînalt indică prezenţa Tatălui, iar
umbrirea Sfintei Fecioare este lucrarea Sfântului Duh, iar Sfântul
care se va naşte din ea este Fiul lui Dumnezeu. Fecioara Maria
primeşte taina prin cuvintele: „Fie mie după cuvântul tău”. Acest
accept al Maicii Domnului exprimă acordul omului cu voinţa lui
Dumnezeu şi deschide calea întoarcerii în Rai de unde am fost
izgoniţi prin neascultarea protopărinţilor Adam şi Eva.
Buna Vestire este împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu,
care s-a dat după căderea lui Adam şi a Evei (Facere 3, 15) şi care se
numeşte protoevanghelie. De aceea, înştiinţarea despre
întruparea Cuvântului lui Dumnezeu este cea mai mare veste în
istorie.
Buna Vestire este, înainte de toate, bucurie. Căci primul
cuvânt pe care Arhanghelul Gavriil l-a grăit către Fecioara Maria,
când a venit să-i aducă cea mai mare veste din istoria omenirii, a
fost „Bucură-te!”. Şi într-adevăr, după primele momente de
tulburare, datorate atât de neaşteptatei veşti, înţelegând că
vestitorul era venit cu putere de la Dumnezeu (căci numele
„Gavriil” se tâlcuieşte „puterea mea este Dumnezeu”), fiinţa
Fecioarei Maria a fost inundată de o bucurie de negrăit, datorită
revărsării şi umbririi harului, mai ales în clipa în care Arhanghelul
i-a zis: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har!”
La sărbătoarea Bunei Vestiri, suntem chemaţi şi noi să ne
bucurăm, ca în fiecare an, cu nădejdea sfântă a mântuirii noastre.
Pr. Nicolae Ciupudean