editorial
Dacă vom reuși să-L închidem pe
Dumnezeu în bisericile noastre
pătrate și pătrățoase, vom fi liberi
în piață. Sigur că schisma nu-i una
ușoară, pentru că avem de luptat
cu însăși conștiința noastră, dar
într-un final se dă și ea omorâtă.
Acesta este însă tragicul moment
în care sacrul și profanul, laicul
și clericul devin entități separate,
tributare unor legi precise,
dogmatice, milimetrice, care-ți
vor îmbrăca purtarea într-o haină
ponosită și strâmtă ale cărei
chingi te vor mutila și te vor obliga
la comportamente și accente
specifice, de conjunctură.
Ajungem să fim „un lucru” de
mijloc, între nimic și tot, după
cum zicea Blaise Pascal, prinși
între setea și imposibilitatea de
a-L cunoaște pe Dumnezeu, între
căutarea continuă a fericirii și
nefericirea aproape iremediabilă,
în condițiile unui război
permanent între rațiune și pasiune.
Unii folosesc pentru acest soi de
schizofrenie cuvântul religie.
///////////////////////////////////////////////////
or
laviniu gab
De cealaltă parte, avem de-a face cu un
Dumnezeu frumos, jovial, credincios,
exuberant, nemaipomenit, necuprins
de forme, infinit în exprimare cu Care
te poți lăuda în aceeași măsură în aula
universitară sau în stația de autobuz.
În camera deputaților sau în mijlocul
oamenilor de afaceri. Poți vorbi cu mândrie
despre El pe băncile școlii sau pur și simplu
în spitalul sau atelierul auto unde lucrezi,
pentru că El este fermecător, savuros,
plin de culoare, lumină și aromă. Mereu
prezent, implicat în detalii, te lasă să-ți
vezi viitorul prin ochii Lui în timp ce, de
dragul tău, croșetează contexte și vremi.
Nu-i cumva o astfel de abordare un pic
centrată în om? Cine în jurul cui dansează?
Nu avem de-a face cu un fel de idolatrie?
Categoric nu! Am fost și vom fi preaiubiții
Lui, cei pe care-i iubește fără limite cu
o extravaganță ce depășește rațiunea și
logica noastră finită. O astfel de iubire
are puterea să dezlege funiile morții, să
ne ridice din cavoul rece al religiei, să ne
dezbrace de haina strâmtă a dogmelor și
să ne ofere posibilitatea dansului în doi.
Un dans cât o relație capabilă să schimbe
paradigme, să dărâme mentalități și să
reașeze totul pe un alt fundament. Relație
și nu religie! Acesta este strigătul.
Decenu.eu? Da, de ce n-aș fi eu, de ce nu
ai fi tu cel care să guste acest „dans” ș-apoi
să-L învederezi pe Dumnezeu acolo unde
ești, lăsându-ți abilitățile și competențele
atinse de această pasiune pentru El?
Suntem chemați cu toții să ne trăim cu
pasiune, bucurie și demnitate identitatea
creștină în toate sferele societății,
schimbându-i cultura!
Arta, politica, administrația locală,
educația, afacerile, sportul, media, toți
acești piloni ai societății au nevoie de
oameni competenți, onești, verticali.
Vino să fii parte a acestui vis care
trece dincolo de limitele confesionale
și teologice! Vino să zidim împreună!
Lasă-ţi competențele să aducă un plus în
societate.
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
2