Revista de fizica nr 8 | Page 60

PARVA MUNDI De zeci de ani oamenii de ştiinţă caută răspunsul la această întrebare - practic de când a fost descoperită antimateria. Aceasta a fost prezisă de către fizicianul Paul Dirac, prin faimoasa ecuaţie care îi poartă numele (chiar dacă la început nu era deloc clar că această ecuaţie prevedea existenţa antimateriei, scopul lui Dirac fiind să descrie comportamentul electronilor) în 1928. Pozitronii, antiparticulele electronilor, au fost descoperiţi în 1932 de către Cari Anderson. De când teoria Big Bangului a fost introdusă în fizică dispariţia antimateriei a devenit un adevărat mister - unul dintre cele mai fascinante din fizica modernă. La ora actuală se crede că soluţia ar fi legată de faptul că în lumea antimateriei există legi diferite faţă de cele din lumea materiei (de exemplu antiparticulele au un comportament uşor diferit); o asimetrie deci între materie şi antimaterie care a fost inclusiv măsurată la acceleratoarele de particule, de exemplu în studiul kaonilor şi al antikaonilor. Asimetria măsurată însă nu justifică dispariţia completă a antimateriei. Din acest motiv oamenii de ştiinţă caută alte procese care ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine ce s-a întâmplat. Studiul neutrinilor ar putea să ne dea o mâna de ajutor. Neutrinii sunt particule fără sarcină electrică, au o masă, care este însă deocamdată cunoscută (se ştie însă că este foarte mică) şi alte interesante proprietăţi cuantice. Ceea ce însă nu se ştie este dacă neutrinii sunt aceleaşi particule ca antineutrinii sau sunt două tipuri de particule. Răspunsul la această întrebare este extrem de important. Dacă neutrinul şi antineutriul reprezintă aceeaşi particulă (cum susţinea fizicianul italian Ettore Majorana în 1937), atunci ar avea loc în Univers un proces numit „violarea conservării numărului leptonic". Dacă numărul leptonic nu s-ar conserva ar fi posibil ca antimateria să se transforme în materie, iar atunci am avea o explicaţie naturală a dispariţiei antimateriei din Univers. Leptonii reprezintă denumirea unui grup de particule cu spinul 1/2 care nu "resim t" forţa nucleară tare. Există 6 tipuri de leptoni, clasificaţi în 3 generaţii. Prima generaţie conţine: electronul şi neutrinul electronic, a doua generaţie conţine m iuonul şi neutrinul miuonic, iar a treia generaţie conţine tauonul şi neutrinul tauonic. 6i