INOVAŢII
ANALIZĂ
NOUĂ CONFIRMARE A VALIDITĂŢII M ECANICII CUANTICE. PRIM UL TEST FĂRĂ LA CU N E AL INEGALITĂŢII LUI BELL
— || John Bell a arătat că nicio teorie a naturii care se supune conceptelor de localitate— j?( influenţele fizice între particule nu se pot transmite cu viteze mai mari decât viteza Sţnsv luminii) şi realism( proprietăţile fizice sunt definite anterior observării v independente) nu poate reproduce toate predicţiile mecanicii cuantice.
Einstein, a afirmat că " Dumnezeu nu joacă zaruri " cu Universul. El, ca şi alţii, s-a ghidat după principiul " realismului local ", care, în esenţă, afirmă că doar obiectele aflate în apropiere se pot influenţa unele pe altele şi că Universul este " real "( în sensul că nu este nevoie de observare ca anumite probabilităţi referitoare la anumite obiecte să se materializeze în proprietăţi concrete). Einstein credea că mecanica cuantică este incompletă şi că " variabile ascunse " care acţionează la un nivel mai profund al realităţii ar putea explica aparenta ciudăţenie a mecanicii cuantice.
Mai rămânea de testat această inegalitate a lui Bell. Şi a fost. De nenumărate ori în fapt. Şi de fiecare dată experimentele au încălcat inegalitatea lui Bell. Majoritatea fizicienilor a ajuns la concluzia că opinia lui Einstein privind realismul local este greşită. Dar au rămas unele dubii. Toate experimentele anterioare au avut anumite lacune, permiţând susţinătorilor lui Einstein să argumenteze suplimentar în favoarea " variabilelor locale ".
Un test Bell clasic începe cu o sursă de fotoni, care eliberează o pereche de fotoni în acelaşi moment, în direcţii diferite, către două detectoare de fotoni. Convenţional, cei doi fotoni sunt numiţi Alice şi Bob. Proprietăţile perechii de fotoni permit doar unor fotoni să treacă prin detector. Dacă fotonii sunt corelaţi cuantic, atunci ei se pot influenţa reciproc, iar rezultatele testului vor arăta un tipar care nu ar fi posibilîn cazulîn care realismul local ar fi valid.