prinzi , fata frumoasă , o să prinzi , ascultă ce-ți zic eu ! Așa e cu generația asta , aveți noroc de dați numai de bune . Așa a avut și băiatul meu de la Constanța . Să-ți amintești tu când oi fi la vârsta mea , așa-ntr-o doară , măi mi-a spus odată o babă cu limbariță pe o bancă că o să am noroc în viață și uite că a avut dreptate ! Așa să-ți zici ! ”. Mi-a pus privirea serioasă . Și-apoi a plecat , s-a odihnit destul , deși eu eram acolo dinainte și autobuzul meu nici măcar nu venise . Am râs în sinea mea . Poate-o avea dreptate , îmi ziceam . Așa se întâmplă în filme .
Iubesc oamenii care , ca și ea , vorbesc întâmplător cu străinii pe stradă , sau ajută fără să le fi cerut cineva sau îți zâmbesc , așa că ei sunt fericiți și poate o să fii și tu . Simplu . Îmi plac oamenii care nu dau parcul cu lac pe sala cu tv și care fac sport cu necunoscuții în natură . Oamenii care aleargă după tramvai și mulțumesc vatmanului în oglinda retrovizoare , oamenii care urcă odată cu scările rulante în loc să aștepte și oamenii care trăiesc cu mentalitatea că animalul lor de companie e , la propriu , parte din familie .
Îmi plac copiii , căci ei sunt simplitatea întruchipată . Să-ți zâmbească un bebeluș , să-ți dea o blondină de 2 ani o păpădie sau băiețelul de peste drum să te mai ia în brațe când te vede din an în Paște , în lucrurile de genul se ascunde tot farmecul lor . Te contaminează . Ești un copil ca ei . Vorbești pe limba lor , te ascunzi și aștepți să te găsească , deși nu se mai joacă de mult și culegi flori de pe marginea drumului cu ei , doar pentru că au zâmbit primii . N-au habar picii ăștia de ce sunt în stare în simplitatea lor .
Imi plac oamenii cărora nu le pasă de cum vor fi priviți , pentru că au înțeles că doar cine-și va face curajul să-i cunoască cu adevărat și le va da din timpul lor va însemna ceva pentru ei . Cei care citesc în public pentru că trebuie să returneze cartea la timp sau pentru că sunt prea curioși să afle ce se mai întâmplă , cei care nu pun accentul pe aparență , ci învață să admire un om dincolo de ceea ce văd și cei care își permit să fie nebuni din când în când , să simtă că trăiesc .
Iubesc simplitatea sub toate formele ei , dar mai ales în oameni ! Căci oamenii simpli au acel ceva pe care restul nu-l vor avea niciodată . Îi deosebești dintr-o mie . Chit că le sclipesc ochii sau au capul plecat , te trag spre ei . Probabil ceilalți au uitat cine sunt ei de fapt și ce trebuie pus pe primele locuri în viață .
Sau probabil că simplitatea lor are standarde mai înalte .
Mârza Andra Elena , clasa a XII-a F
50