asupra celor din jur, efecte care intră în domeniul psihologiei. Elfii, gnomii, oamenii călătoresc împreună şi dintre toţi, oamenii sunt cei mai vulnerabili la puterea Inelului: Boromir, spre exemplu, va încerca să-l ia de la Frodo. Inelul exercită atracţia răului în faţa căruia este greu de rezistat, la fel ca şi Magia Neagră în Harry Potter sau partea întunecată a Forţei în Star Wars.
Partea întunecată a Forţei se dovedeşte seducătoare pentru cei care se tem, aşa cum şi în celelelate filme emoţiile negative slăbesc forţa eroilor în confruntările în care sunt antrenaţi. Cavalerii Jedi sunt apărătorii celor mai nobile valori pe care omenirea le-a acumulat pe parcursul evoluţiei ei milenare. Ei nu dispun de puteri magice, ci cunosc foarte bine tehnici de luptă care îmbină artele marţiale cu o putere de concentrare superioară. Sunt în stare să citească gândurile celorlalţi, le simt emoţiile şi şi le stăpânesc pe ale lor. Totuşi, nu sunt infailibili şi adesea, partea întunecată le rămâne necunoscută. Puterea lor vine din concentrare şi disciplina simţurilor, o disciplină dusă la extrem. Lorzii Sith, adversarii lor, sunt uneori mai puternici, pentru că au acces nelimitat la toate manifestările spiritului uman, mai ales la cele negative, pe care cavalerii Jedi terbuie să le înveţe să le controleze şi să le stăpânescă.
Se vede, în fiecare caz, raportul cuvânt-imagine, în sensul că imaginea este creată pentru a ilustra cuvântul. La fel se întâmplă în cazul ecranizărilor avute în vedere: Harry Potter şi Stăpânul Inelelor. Mai puţin în cazul Războiului Stelelor, deoarece acolo, raportul este inversat: cuvântul a fost creat pentru a explica imaginea( de altfel, după difuzarea filmului, au apărut şi romane bazate pe scenariul iniţial).
Aşadar, între cuvânt şi imagine se stabilesc raporturi de interdependenţă: fie imaginea este creată pentru a ilustra cuvântul, fie cuvântul este creat pentru a explica imaginea. În ambele cazuri, însă, ele alcătuiesc elementele de bază ale unui film. Ecranizările fac, uneori, cunoscute scrieri care altfel zac în praful bibliotecilor, pentru că imaginea are un impact mult mai mare asupra publicului deât cuvântul scris şi impun privitorilor avataruri contemporane ale basmului fantastic. De asemenea, sfârşitul secolului al XX-lea a afirmat gustul publicului pentru producţiile care merg spre fanatastic şi miraculos, datorită, probabil, capacităţii acestora de a oferi o alternativă în faţa realului.
Profesor doctor Chelaru Oana Valeria
33