6
aforismul despre copilărie: „Copilăria este singura amintire care devine terapie”.
Îţi vine să spui, după fiecare rostire a sa: Aşa e! Are dreptate. Cum de nu m-am gândit?
Alexandra Mihalache invită la reflecţie, la contemplarea minunilor Creatorului, care se găsesc în noi şi împrejurul nostru, la găsirea înţelesului fiecărui lucru şi fiinţă în parte, ajutându-se de cuvinte. Cuvântul, al doilea sistem de semnalizare, cea mai mare descoperire din lume.
Cuvântul l-a scos pe om din peşteri şi l-a ajutat să se ridice vertical şi să privească spre Cer. Şi tot cuvântul care l-a ajutat să-şi plece fruntea până la firul ierbii. Cu el în braţe ieşim în întâmpinarea oamenilor şi tot el ne ajută să ne ferim de rău şi de primejdii.
Fără cuvânt omul nu este om, rămânând la stadiul primar, scoţând fel de fel de sunete ininteligibile.
Însă, „o punte către soare” ne oferă cuvintele adunate într-o carte. Un aforism despre iubire relevă cele două faţete ale sale: fie putere, fie slăbiciune: „Iubirea este puterea celor slabi şi slăbiciunea celor puternici”.
Aceasta este cartea de acreditare, cartea de vizită, buletinul scriitoarei Alexandra Mihalache, cu care se va prezenta la sfârşitul timpului. O carte identitară sub toate aspectele.
Un aforism foarte interesant îmbină filozofia cu artele şi cu ştiinţele exacte: matematice şi fizica, în întregul său cuprinzând tot Universul: „Matematica artei: forme şi mărimi care devin culori şi simfonii în timp şi spaţiu infinit”.
Ilustrarea acestor expresii aforistice cu desene executate de o mână de artist grafic profesionist, Constanţa Abălaşei-Donosă, este o notă în plus de frumuseţe, valoare autentică şi expresivitate.
Aceste definiţii sunt, aparent, atât de simple încât ajung direct la inima oricui, fără oprelişti. Şi într-aceasta constă valoarea, unicitatea şi frumuseţea aforismului.
Cu sensibilitate, spontaneitate, umor dozat, candoare, adâncime de spirit, Alexandra Mihalache îşi descoperă şi ne descoperă, în fiecare noţiune, un înţeles nou, sau îi reînnoieşte vechile înţelesuri trecute prin prisma propriilor trăiri. Nu există adevăruri universal valabile decât existenţa istorică a lui Iisus Cristos. Fiecare om poate avea adevărul său, inclus în adevărul primordial. De aceea există diversitate printre oameni.
Alexandra Mihalache, o tânără conştientă de rezultatul gândurilor şi acţiunilor sale, şi-a formulat un set de principii după care-şi conduce viaţa, conform minţii şi inimii sale, dar evitând excesele de orice fel. Felul plăcut, admirabil în care a ales să trăiască, invitându-i şi pe alţii la o astfel de trăire, autentic creştină, este, pe cât de rar, pe atât de necesar în zilele noastre când generaţia tânără şi-a pierdut reperele ori a inversat valorile aşa încât răul cel mai rău se preface în bine şi, dimpotrivă, binele e blamat sau nu e luat în seamă de nimeni.