14
Prefaţa, scurtă şi probabil rezultată dintr-o compilaţie deidei ale celor implicaţi în editare, ne previne referitor la conţinutul cărţii: pare a fi o colecţie "best-of" din prozele beletristice ale autorului. Tot aici aflăm despre existenţa în cuprins a ceva neaşteptat: o serie de reinterpretări speculative de mituri şi legende populare (mitul biblic al întoarcerii fiului risipitor, şi respectiv baladele româneşti "Mănăstirea Argeşului" şi "Mioriţa"). Şi chiar cu acestea voi începe mica mea recenzie asupra "Ficţiunilor secunde".
Sunt patru astfel de "mise-en-prose" (cum le numeşte şi editorul în prolog) şi sunt destul de consistente. (Apropo de aspectul minion al cărticelei: nu vă aşteptaţi la ceva scurt! acestea sunt mai degrabă nuvele.)
Iulia Ana Stuparu – Din experimente literare:
"Ficţiuni secunde", Mircea Băduţ, Editura Europress Bucureşti, 2016
O carte mică în dimensiuni, asta vedem la început, şi de-abia la final ne vom mira de câte au încăput în ea, de cât de mult ne-a cerut şi ne-a oferit.
de mult ne-a cerut şi ne-a oferit.
Prima îl are în obiectiv (şi în titlu) pe Meşterul Manole, a doua (şi cea mai lungă) ne vorbeşte într-un mod original despre "întoarcerea fratelui risipitor", a treia revine la legenda Mănăstirii Argeşului însă dedicându-se Anei, iar a patra (şi ultima proză în cuprins) este "Mioara mică". Printre aceste reinterpretări vom găsi presărate şi celelalte proze, cu adevărat ficţionale şi de lungimi mai reduse.
Reinterpretările sunt deosebite, dar nu se ajunge facil la ele. Scriitura lor uşor arhaizată – care ne îngreunează un picuţ lectura parcă nu atât pentru a da veridicitate textului, cât pentru a ne câştiga în imersia necesară trăirii –, precum şi diseminarea dozajului dramatic, cer cititorului o anumită dispoziţie (deschidere, relaxare, descrâncenare), şi doar astfel lectura îl va răsplăti pe măsură, ori chiar mai mult decât s-ar aştepta. Textele pleacă de la poveştile ştiute (mituri, legende, balade) şi le respectă epic surprinzător de mult (decepţionându-l eventual pe cititorul de SF, care s-ar aştepta la transcenderi mai radicale), aşa încât – la prima vedere – putem spune că termenul "reinterpretare", folosit în adnotările cărţi, ar putea fi înlocuit cu "reconstituire".
Însă pe traseul lecturii – deşi ne-am relaxat datorită contextului epic familiar – tot trebuie să fim atenţi, pentru că apar mici devieri, provocând deopotrivă cerebral şi emoţional.