CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME
PERLE DIN ŞIRAGUL VIEŢII
Cezarina Adamescu-Eseu critic despre volumul Între expresie şi adevăr, Editura Universitară, 2016 semnat de Alexandra Mihalache
4
După ce a abordat cu succes poezia în volumele anterioare, tânăra Alexandra Mihalache surprinde cititorul cu un mănunchi de cugetări şi gânduri aforistice proaspete şi bineplăcute auzului şi minţii, dar mai ales sufletului. Deşi cei mai mulţi tineri pun accent pe gândirea superficială şi nu-şi bat capul să caute sensurile cuvintelor, mai ales în ziua de azi când abrevierile sunt la modă şi s-a redus simţitor bagajul lexical la câteva zeci de expresii stereotip pe care le repetă în orice împrejurare. A căuta sensuri noi în expresii, în proverbele cunoscute, în înţelepciunea milenară a lumii, este un lucru rar şi Alexandra Mihalache a ales drumul – deloc uşor – al esenţelor de spirit care se găsesc doar în sipete de aur sau de alabastru.
Precum alchimiştii odinioară, ea amestecă în retortele sale sufleteşti aceste esenţe, le decantează îndelung, le combină din nou, obţinând arome proaspete, din cuvinte vechi, nefolosite încă... Este meritul ei, incontestabil.
Începând de la adevărurile simple, arhiştiute, Alexandra Mihalache ajunge treptat la experimentarea unor probe inedite de gândire aforistică specifică genului atât de gustat în ziua de azi – al definiţiilor şi cugetărilor, cu un titlu extrem de atrăgător: „Între expresie şi adevăr”, beneficiind de un cuvânt înainte remarcabil sub semnătura distinsului Mihai Batog-Bujeniţă, completat de o prezentare la obiect a cunoscutului umorist Mihai Frunză, cel care o defineşte pe tânăra poetă astfel: „Alexandra Mihalache este ea însăşi o definiţie aforistică”. Şi nu e departe de adevăr având în vedere că la aforism şi în general, la vârsta cugetărilor se ajunge cu mult mai târziu, după ce ai experimentat principalele forme de creaţie literară. Excepţionala grafică a artistei plastice Constanţa Abălaşei-Donosă completează imaginea unei tinere poete de succes care bate la porţile afirmării.
Cartea este structurată în două capitole: Lumina expresiei şi al doilea, Întunericul adevărului. E limpede că expresia formulată succint într-o frază sau două joacă un rol primordial în gândirea autoarei, slujind-o cu fidelitate, dorind să-i dea nuanţele cele mai potrivite pentru na exprima fructul gândirii sale. Între Întuneric şi Lumină, între expresie şi adevăr, pe puntea subţire care le leagă. Nu poţi afla adevărul dacă nu treci prin întunericul necunoaşterii. Expresia este modalitatea prin care el se afirmă în lume.