Professor Dr. Mario CODREANU( DVM, PhD); Drd. Alexandra Mihaela Popa
Head of Clinical Department Faculty of Veterinary Medicine Bucharest( www. fmvb. ro), Internal Medicine Department- Therapeutics, No 105 Splaiul Independentei, 5th District, Bucharest- ROMANIA, Tel / fax + 40 21 401.11.31, mobile + 40744 648134 e-mail: codveterinary @ yahoo. com
INJURII CLINICO-LEZIONALE ÎN AFECȚIUNILE GINGIVO-DENTARE LA PISICI
Cuvinte-cheie:
boli dentare, pisici, leziuni
Bolile dentare înregistrează o frecvență cuprinsă între 50 și 90 % în cadrul pisicilor cu vârste mai mari de 4 ani, fiind reprezentate, cu o pondere mai mare de gingivită, parodontită / parodontoză și resorbția dentară, iar severitatea și consecințele patogenetice ale acestor afecțiuni pot varia semnificativ. Boala parodontală la pisici descrie o serie de reacţii inflamatorii induse de placa bacteriană, asociate cu creşterea sensibilităţii dureroase la nivel gingival, disfagie de prehensiune şi masticaţie, halitoză şi manifestări sistemice.
Table 1 Factori predispozanți și favorizanți în apariția afecțiunilor dentare la pisici |
Vârsta: |
pisicile adulte |
Rasa: |
persană, himalaya și pisicile siameze, British și Exotic Shorthair având ca principală cauză malocluzia dentară. |
Dieta – |
hrana umedă prin lipsa sau minima acțiune abrazivă în timpul masticației. |
SĂNĂTATEA PARODONTALĂ ESTE UN FACTOR DOMINANT / DETERMINANT ÎN MENŢINEREA SĂNĂTĂŢII SISTEMICE A ANIMALULUI.
Stadiul 1( gingivita) a bolii parodontale Gingivita reprezintă un proces inflamator reversibil al marginii gingivale determinată de înmulțirea bacteriilor de la nivelul plăcii dentare. Gingivita contituie un proces reversibil în condiţiile unei corecte şi regulate igiene orale, alături de un tratament medicamentos adecvat. Procesul inflamator depinde de flora bacteriană implicată în formarea plăcii şi vulnerabilitatea imunitară( locală şi generală) a animalului. Placa dentară = peliculă formată dintr-un strat de glicoproteine la care aderă bacteriile( microorganisme şi metaboliţii lor) din cavitatea bucală, resturi alimentare, celule descuamate / detritusuri celulare şi mucină.
Placa dentară are o consistenţă în general redusă şi poate fi îndepărtată prin acţiunile curente dar insistente- prin periaj. Placa dentară astfel formată constituie premisa formării tartrului dentar, a gingivitei şi implicit a bolii parodontale( este în fapt cauza primară a gingivitei şi a parodontitei). Tartrul dentar = un complex organo-mineral, aderent de suprafaţa dentară rezultat din mineralizarea plăcii bacteriene. Tartrul conţine, alături de substanţe minerale şi componente organice, comparabile cu ale plăcii dentare. El este întotdeauna acoperit de un strat de placă bacteriană încă nemineralizată După localizare există: 1. Tartrul supragingival( tartrul salivar) – apare prima dată( începînd de la vârsta tânără); 2. Tartrul subgingival( tartrul seric) – apare obişnuit după vârsta de 4-6 ani.
38
Nr. 12( 2 / 2017)