Revista CatLife nr.2/2017 Revita CatLIFE nr 2-2017- | Page 12

Figure 2. Diferite aspecte ale secțiunilor cu rinichi polichistici.
(după, https://www.cliniciansbrief.com/article/feline-polycystic-kidney-disease și http://vetbook.org)
Dezvoltarea chisturilor renale începe în embrion
și continuă de-a lungul vieții unui individ. Ca
și în cazul oamenilor, este posibil să apară
diferite etape, de exemplu, o etapă inițială
(dependentă de mutație) și o etapă de creștere
(independentă de mutație). Atunci când vine
vorba de severitatea afecțiunii, factorii de mediu
genetici și modificatori pot fi responsabili de
variabilitatea individuală observată.
Din punct de vedere histologic, chisturile apar
ca dilatații focale ale tubilor renali, cu pierderea
conexiunii dintre aceștia. Inițial, parenchimul
pare relativ normal, dar în cele din urmă rinichii se
își modifică structura consecutiv numeroaselor
chisturi umplute cu lichid, cu zone izolate de
parenchim normal relativ înconjurat de țesut
fibros abundent.
La pisici, progresia rapidă a chisturilor poate
grăbi apariția semnelor clinice; severitatea bolii
poate fi crescută atât datorită dezvoltării unui
număr mai mare de chisturi la o vârstă fragedă,
cât și datorită unei rate de creștere mai rapidă a
chisturilor.
Se estimează că, dacă > 75% din țesut este
chistic, BPR poate provoca BRC, deși alți factori
la animalele mai în vârstă pot contribui, de
asemenea, și la pierderea țesutului funcțional.
Pe lângă semnele clinice caracteristice BRC, o
creștere bilaterală a dimensiunii renale detectată
12
la palparea abdominală sau la examenul
radiografic ar trebui să crească suspiciunea
BPR la orice pisică. Metoda de diagnostic
golden standard, rămâne examenul ecografic.
Identificarea structurilor chistice permite
efectuarea unui diagnostic prezumtiv.
Terapia BPR
Drenarea chistului nu încetinește progresia
bolii și există puține studii privind eficacitatea
inhibitorilor acetilcolinesterazei (ACE) la pisicile
cu BPR. Utilizarea dietelor renale urmează
aceleași principii ca și tratamentul BRC și trebuie
implementate odată ce se atinge stadiul 2
IRIS. Hematuria poate să dispară spontan, dar
analgezia este necesară pentru a atenua orice
durere. Dacă se suspectează o infecție, trebuie
să se efectueze o cultură a conținutului chistului,
tratamentul fiind bazat pe antibiogramă,
deoarece nu toate antibioticele vor penetra
adecvat
structura
chistică.
Antibioticele
lipofile (cum ar fi chinolonele, de exemplu
marbofloxacina la 2.75-5.5 mg/kg PO o dată pe
zi) sunt preferate, cu o durată de administrare
de 4-6 săptămâni. Orice posibile infecții
urinare trebuie, de asemenea, tratate, deoarece
septicemia din infecția secundară a chisturilor
este un risc major.
Nr. 12 (2/2017)