mea. Stiu ca o mare parte din anul 3 de facultate l-am petrecut in casa. Sa nu iti imaginezi ca am stat atat de mult pentru ca am citit, nicidecum, statea in pat, cu ochii la televizor, mancarea pe jos si cu telefoanele la langa mine sa pot raspunde prietenilor sa stie ca sunt vie, inca mai traiesc, desi eram ca o leguma, inca o gura pe Terra care polueaza aerul.
Eram mai mereu nemultumita pentru tot ce insemna viata mea, de la aspectul fizic, la statutul financiar, la viata de cuplu, la stilul de gandire, la cercul de prieteni, la tot. Singurul lucru ce il puteam controla era telecomanda, pe ea o puteam manipula dupa bunul meu plac. La ora 5-6 dimineata inchideam ochii si la 3 dupa pranz ma trezeam si o luam de la capat. Ieseam din casa cand era obligatoriu sa ma duc la facultate, altfel refuzam orice contact cu oamenii sau orasul.
Nu acceptam nici un sfat, simteam ca nimic nu mi se potriveste, ca nimeni nu ma poate ajuta. Si da, asa si este, doar tu te poti ajuta, indiferent cat fac si ce fac ceilalti pentru tine, daca tu nu esti deschisa la schimbari, toate incercarile lor vor fi sortite esecului. Pot sa iti dau un exemplu concludent din viata mea. Aveam o prietena la un moment dat, cu care imi petreceam foarte mult timp. Ea avea o relatie de 7 ani, amandoi erau angajati la aceeasi firma, doar ca pe domenii diferite. S-au mutat din prima zi impreuna la el acasa, a spus ca a fost dragoste la prima vedere, ca asta simt amandoi si nu pot sta unul fara celalalt. Buuuuuun, timpul a trecut si au revenit fiecare cu picioarele pe pamant. La inceputul relatiei tindem sa fim mai buni, sa ne aratam doar partile pozitive si incercam cu disperare sa le ascundem pe cele negative.
Ne este frica sa fim abadonati, parasiti, eliminati, si uitam ca sunte fiinte umane, cu defecte si calitati. Si aici pot spune ca este un lucru relativ, pentru ca ce mi se pare mie a fi o calitate la barbatul de langa mine, prietenei mele i se pare a fi un defect. Doar tu si numai tu stii ce e mai bine pentru tine, pentru ca tu te cunosti cel mai bine, sau asa ar trebui sa fie. Dar sa ne intoarcem la exemplul de mai devreme. Dupa o perioada de 2 ani, in care totul a fost numai miere si lapte, lucrurile au inceput sa se „acreasca.”
Ea nu se mai aranja, statea in casa cu haine foarte uzate, igiena personala a inceput sa o neglijeze, pana si vitalul UN DUS PE ZI lipsea, nu mai mergea la salon pentru a se ingriji, de la coafat, manichiura si epilat nu mai exista nimic in agenda ei. Abonamentul de la sala expirase de cateva luni si ii ocupa un loc in plus in portofel, a si uitat de cand nu a mai pus mana pe o carte.
Reactiea din partea iubitului ei la acest comportament nu a intarziat sa apara. A inceput sa o neglijeze, sa isi ocupe timpul cu altceva, venea din ce in ce mai putin pe acasa si atunci cand ajungea trebuia sa ia punctaj maxim la interogatoriu si sa aibe grija cum isi controleaza pulsul si respiratia la testul cu poligraful. Dorinta sexuala a scazut vizibil, nu mai erau gesturi tandre intre ei, saruturi pasionale, vorbe seducatoare, actul sexual dura 3 minute maxim si se consuma in antica pozitie a misionarului. De la agresivitate verbala s-a ajuns la agresivitate fizica din partea amandurora, si tot acest circ s-a desfasurat pe decursul a 5 ani de zile cu nelipsitele impacari si despartiri, cu promisiuni cate in luna si in stele,