Fii deschisa la critica!!!
Luminita Balaban
De cand ma stiu mi se spune ca nu stiu sa accept critica. Sfatul asta cu: "Fii deschisa la critica!" ma urmareste de mica, asa ca am inceput sa ma educ in acest sens, sa ma cenzurez uneori, sa invat sa ascult, sa nu mai zic instant de ce nu cred ca e ca celalalt, si poate sa devin mai impasibila la a-mi demonstra punctul de vedere. Pe locul secund ar fi sfatul cu: "Invata sa pierzi!", dar asta nu cred ca o sa imi iasa prea curand, si in definitiv nici nu cred ca vreau. Odata ce inveti sa pierzi, e posibil sa te obisnuiesti cu standarde joase si sa devii mai putin ambitios, ceea ce sigur nu imi doresc.
te obisnuiesti cu standarde joase si sa devii mai putin ambitios, ceea ce sigur nu imi doresc.
Dar sa revenim la critica. Cum invatam sa acceptam critica? E oare cineva caruia ii place sa i se spuna ca nu a facut bine sau ca mai are cate ceva de imbunatatit la el? Cine accepta asa ceva cu nonsalanta si cu satisfactie? Sunt sigura ca vor sari acum expertii in asa ceva si imi vor spune ca a fi criticat este constructiv, ca te face sa inveti din greseli, sa evoluezi si sa treci la o alta etapa a ceea ce ai realizat. Da, stiu si eu teorie, dar practica ne omoara de obicei.
Dar pana sa aud aceste banalitati, as vrea sa precizez ca personal cred ca este mai mult decat importanat cine te critica. Nu pot obiecta nimic cand primesc un feedback negativ de la un expert in anume domeniu, cand sfaturile lui ma fac sa vad ce nu a fost bine in ceea ce am facut eu. Dar sa fii criticat de orisicine ,parca nu mai merge si ma revolta. Ba chiar ma face sa rad cineva care habar nu are despre ce vorbeste, dar ii place sa dea sfaturi, sa critice, sau sa arunce cuvinte urate de dragul de a-si asculta propriile ganduri. Cel mai concludent si la indemana exemplu este cineva care imi spune ce sa scriu, cum ar fi scris el, dar persoana in cauza nu a scris macar o data ceva. Nu-i asa ca e amuzant sa primesti cuvinte nasoale de la un "preacunoscator" care se pricepe la toate si nimic?