Primavara copilariei Nr 35 Primavara copilariei NR 35 | Page 46

Doar împreună putem schimba ceva
Patricia Lidia, Timişoara
De când am ajuns să cunosc realitatea școlilor românești din mediul rural, mi-am dorit să pot face ceva, să
ajung la acei copii și să îi ajut să vadă frumusețea cărților. Literatura nu este o prioritate pentru acești copii,
pentru părinții lor, iar pentru cadrele didactice fac eforturi considerabile să își aducă clasele în secolul prezent,
fără vreun suport real din partea statului. Cu cât satele sunt mai izolate și comunitățile mai reduse, cu atât mai
greu ajung cărțile noi, frumos colorate și pe gustul celor mici în posesia copiilor.
Într-o frumoasă seară, într-o insomnie ciudată, navigam prin noutățile de pe rețelele de socializare și mă întreține-
am la o mică bârfă feminină pe chat cu Cristina Antonica, directorul Editurii Creanga Fermecată, când i-am pro-
pus un schimb echitabil: în schimbul unui parfum pe care îl căuta ea și care aduna doar praf în dulap la mine, ea
urma să doneze 5 cărți Albinuța Uța-Uța către școli din mediul rural, izolate. Nu am vrut să fiu subiectivă în ceea
ce privește distribuția cărților, așa că am apelat la un grup de cadre didactice pentru învățământ primar, rugându-i
să îmi indice cele 5 școli. S-au adunat 125 de școli pe listă, am eliminat cele care nu se încadrau în dorința mea,
așa am ajuns la 118 școli din mediul rural, în zone izolate, frecventate mai ales de copii aflați în situații vulnerabi-
le. Moment în care Cristina a hotărât: să fie 30! Ba chiar a mai plusat cu un titlu de carte, din aceeași categorie de
vârstă, cadou-surpriză!
E foarte greu să alegi obiectiv în astfel de situații. Ce îi face pe unii mai importanți decât alții? Cum să
diferențiezi? Așa am ajuns la un al doilea criteriu: alegem o școală din fiecare județ. Și dacă sunt mai multe școli
din același județ? Google maps – care e cea mai depărtată școală de un oraș mai măricel! Așa am ajuns la dis-
tribuția de mai jos. Cred că sunt distribuite chiar echitabil!
Ce ne-a determinat să facem această mini-campanie? Toți copiii merită o șansă în plus, oriunde s-ar afla.
Nu e vina lor că s-au născut într-o anumită zonă geografică. Noi, cei ce locuim dintotdeauna la oraș, nici nu ne
imaginăm ce eforturi fac acești copii ca să își depășească condiția. De ce să nu facem și noi un pas înainte, către
ei, în întâmpinarea lor, cui din bârna punții devenirii lor? Iar această campanie o trăiesc alături de Cristina Anton-
ica, omul și sufletul din spatele Editurii Creanga Fermecată, la intensitate maximă. Realitatea românească ne-a
dat pe spate, iar feedback-ul cadrelor didactice și al copiilor este peste așteptări, e un rollercoaster emoțional per-
manent. Unele mesaje ne duc inimile pe culmile optimismului incurabil, altele însă ne dor până în măduva
oaselor. Cum este acest mesaj, pe care l-am descoperit într-o dimineață în mesageria privată: