Primavara copilariei Nr 35 Primavara copilariei NR 35 | Seite 110

UTILIZAREA LIMBII CA MIJLOC DE COMUNICARE
ŞI DE GÂNDIRE LA VÂRSTA ŞCOLARĂ MICĂ
PROF. APOSTOL MARINELA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ RUGINEŞTI, JUD. VRANCEA
Omul este robit de setea de cunoaștere, de dorul de a se cunoaște. Din clipa în care o făptură
cunoaște ,,cuvântul”, oricare i-ar fi nivelul de evoluție, ea trece în rândul marilor privilegiați.
Cuvântul poate fi asemuit cu un fruct al cărui înveliș e ,,vorbăria”, al cărui miez e dat
de ,,elocință” și al cărui sâmbure e ,,bunul simț”. Din forța lui – a Cuvântului – au fost create toate câte
sunt. De aceea poetul ne îndeamnă:,,S ă nu lăsăm cuvintele nici să doarmă, nici să amorțescă, nici să
zacă, nici să moară”. Ele sunt - așa cu ne spune Tudor Arghezi - ,,comoara noastră de mare preț”.
Scopul fundamental al predării limbii și literaturii române în școală îl constituie formarea la elevi
a deprinderilor și obișnuințelor de exprimare corectă, clară și nuanțată, în scris și oral.
,,Cui revine sarcina formării la elevi a deprinderilor și obișnuințelor de exprimare corectă, clară și
nuanțată?”
Cei dintâi chemați să răspundă acestei întrebări cardinale sunt, fără îndoială învățătorii.
Conștienți că disciplina de studiu, Comunicare în limba română, inclusă în planul de învățământ al
ciclului primar, nu trebuie să rămână doar o etichetă sub care să se ascundă rutina, trebuie să se asigure o
infuzie reală a actului verbal în viața de zi cu zi.
Copilul lucrează încontinuu în starea activă, el adună permanent senzații și se exprimă: munca
mentală a copilului este tocmai aceea de a culege impresii și a se exprima fără încetare, asemenea
valurilor mării care niciodată nu se opresc.
Dezvoltarea capacității de exprimare orală și scrisă a elevilor asigură evoluția lor intelectuală,
pregătirea lor la celelalte discipline, exprimarea experienței lor cu mijloace verbale adecvate, precum și o
autocunoaștere.
Limba trebuie studiată în școală nu numai ca disciplină obligatorie, ci mai ales în realitatea
funcționării ei, lagată de ființele care o utilizează în scopul comunicării. Integrarea limbii în realitate, în
actul comunicării, implică abordarea ei din perspectiva exigențelor acestui act și a elementelor care-l
compun.
Limba este concretizată în mesaje create de emițător și interpretate de către receptor. Cum
emițătorii și receptorii sunt ființe umane, se va ține seama de particularitățile lor psihologice, precum și
de contextele sociale și situaționale în care se realizează comunicarea.