-
E cam plictisitor... ca de copii mici. Nu e vreun
bar pe aici?
-
Sebastian! Chiar nu vrei să petreci această seară
cu mine? Să lansăm un lampion, să privim
artificiile, să legăm o dorință de pomul
eternității?
-
De ce m-ar interesa lucruri, atât de puerile?
Sunt tâmpenii.
-
Sebastian... Mă întristez auzind vorbele lui și
continuăm plimbarea în tăcere.
Cer să cobor din carusel după prima tură, chiar dacă
am plătit încă una în avans. Totul se învârte în jurul meu
și abia mă mai țin pe picioare. Nu mă simt prea bine.
Încep să mă țin cu mâna de stomac și avansez prin
mulțime, căutându-l pe Mike. Cred că a avut dreptate. Nu
trebuia să mănânc atâtea dulciuri.
În timp ce cut cu privirea acel chip angelic, simt o
atingere pe spate. Mă întorc și o văd pe Sky puțin cam
vrede la față.
-
Ți-e rău, nu-i așa?
-
Da... Ne putem retrage puțin pe o bancă pe
margine?