scările. Sebastian intră și se oprește pentru câteva clipe în
ușă. Îi zâmbesc sfioasă în timp ce el continuă.
-
Ce-i cu asta pe tine?
-
Este Yukata care am cumpărat-o din Takanai
pentru o ocazie specială, îți place?
-
Nu... îți ascunde formele. Altceva nu poți să pui
pe tine?
-
Dar... așa este tradiția, Sebastian. Eu cred că
este superbă.
-
Nu este, dar în fine, dacă dorești să te faci de râs
nu ai decât.
-
Tu unde ai fost până acu? Îl întreb furioasă în
timp ce-mi mușc buza cu putere.
-
Asta e treaba ta? Cu afaceri. Am avut de dat
niște telefoane.
-
Bine. Tu... așa mergi?
-
Da. E vreo problemă?
-
Nu... oricum ești elegant.
-
Știu. Deci nu ai de gând să te schimbi?
-
Nu, Sebastian! Asta este ce îmi doresc să port.
Am așteptat un an întreg pentru a putea merge
la acest festival purtând o Yukata.