corp... eu, Yagi... cea pe care Mike nu o suportă. Dacă iaș spune, l-aș pierde. În momentul de față îl simt atât de
distant și deja pierd o parte din el, dar ce să fac? Mă așez
pe canapea, iau o pernă în brațe, în care îmi ascund fața
iar în minte începe să se deruleze obsedant scea de mai
devreme, făcându-mă să pierd câteva lcarimi. Orele se
scurg cu repeziciune încercând să găsesc răspunsuri la
întrebările pe care mi le pun. Mâine este festivalul... dar
nu vreau să mai merg. Sunt supărată pe Mike și pe fazele
lui imature. Mai avea puțin și mă lovea. Acesta nu este
Mike al meu. Se poartă diferit față de mine.
Nu pot să cred cât am dormit!!! Este deja ora 14:00!
Sebastian cred că s-a trezit de mult. Cobor grăbită în
sufragerie, dar nu-l găsesc. Nu e nici la baie...Ah! Nici
mașina nu e! Ce s-a întâmplat, unde s-a dus? Iau
telefonul din palton și îl sun.
-
Sebastian! Unde ești?
-
Am plecat prin oraș, să văd și eu ce ți-a captat
ție atât de mult atenția aseară.
-
De ce nu m-ai trezit? Puteam merge împreună.
Îți arătam orașul.
-
N-am avut chef să aștept până te trezești tu.