Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 83

deasupra lui. Cu răsuflarea întretăiată ne privim preț de câteva clipe bune. De ar putea dura acest moment pentru totdeauna. Încerc să mă ridic, dar Mike mă prinde ușor într-o îmbrățișare și mă ține în loc. - Nu scapi de aici. Nu mă interesează unde te grăbești. Rămâi cu mine. Cu o răsucire rapidă reușesc să întorc situația iar chipurile noastre stau atât de aproape unul de celălalt încât pot spune că respirăm același aer. - Mike... Mă înroșesc instantaneu, stomacul strângându-mi-se cu putere de emoție. Îmi simt inima, cum stă să-mi sară din piept. Mike... îmi pare rău că am fugit așa, dar... trebuie să plec urgent. Mi-a trimis Sebastian mesaj și... nu vreau să îl enervez. Nu ar fi o idee prea bună. Te rog, Mike. - Aaahh. În regulă. Am înțeles. Îi răspund trist în timp ce o eliberez ca să poată să se ridice. Vii la festival? Aș dori tare mult să ne întâlnim acolo? - Da!!! Mi-ar plăcea atât de mult... Entuziasmul îmi dispare instantaneu, amintindu-mi că va