ascund tristețea, dar mi-e imposibil să fac asta,
cred că se vede de la o poștă.
-
Mike... îmi pare rău... eu... mi-aș fi dorit să fi
putut rămâne doar noi doi pentru totdeauna, așa
cum plănuiam de mici, dar acum... tu o ai pe
Sky... la mine... e complicat, dar... dacă te rog...
mai rămânem? Nu... nu vreau să ajung acasă
prea repede. Îmi plec și eu privirea, stomacul
strângându-mi-se cu putere în momentul în care
îl văd pe Mike cum se întristează.
-
Sky, mda! Sky nu înțelege anumite lucruri.
Privirea mi se îndreaptă spre ninsoarea de afară.
Mai rămânem. Sunt curios de ce ai mai făcut.
Cum merge cu facultatea?
-
Păi... în principiu bine. Mă chinui să termin un
proiect... adică... mă chinuiam, că acum nu cred
că voi mai apuca să îl finalizez. Era... adică
este... bine... în momentul de față era unul dintre
cele mai importante proiecte ale mele... unde aș
fi putut să mă afirm, dar... am fost dată afară
recent de la lucru... și nu cred că mai am cum să
îmi plătesc chiria la apartamentul care l-am