școlii. O persoană care stă în fața școlii și o privște cu
interes. Poate e o fostă colegă? Cine știe?
De câte ori am trecut prin această poartă, de câte ori
am fugit pe aici, grăbindu-ne să ajungem la ore. Iar
Mike... mă aștepta mereu în fața școlii. Acum... e altfel.
Inima mi se strânge în momentul în care privesc în curtea
școlii, în locul în care... în locul în care l-am îmbrățișat
pentru ultima oară pe Mike. Cât de dureros a fost pentru
mine să-l pierd. Cât de rece a putut să fie atunci față de
mine... după tot ce s-a întâmplat. Prinsă parcă în mirajul
amintirii, ochii încep să mi se umezeasc ă și simțind că e
prea mult, închid ochii strâns și dau să fug, lovindu-mă
ușor de o persoană. Buimacă, încerc să-mi șterg lacrimile
și să-mi cer scuze.
-
Ah... gomeneee! Gomeneee!!! Nu am vrut... vă
rog să mă scuzați!
-
Ahh! Nu! Îmi cer scuze, eu trebuia să fiu mai
atent și... Încremenesc iar cuvintele îmi rămân
blocate pe buze în momentul în care zăresc
chipul care se ascunde printre șuvițele de păr.
Cum se poate? Inima o ia la goană în timp ce
înghit în sec. Mâinile nu mi le mai pot stăpâni și