Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 624

îmbrățișează trupurile iar eu încep să tușesc cu putere, nefiind în stare să mă mai ridic. - A... Ameri! Ești bine? Mă grăbesc să o înconjor cu aripile pentru a o proteja de frig. Cu toate că aripile îmi sunt ude și mă dor, făcând asta, Ameri... e mai importantă acum. Trebuie să plecăm. Nu mai putem rezista în felul acesta. O iau în brațe și o strâng cu putere. Mi-a ajuns ce am văzut. Nu mai vreau să pățești ceva. - Să... să nu... mai faci... niciodată așa ceva!!! 8搧7V