concentrez toată puterea în aripi pentru a mă propulsa
înspre Sith. Zadakiel... e mai important. Impactul
inevitabil îl ia prin surprindere pe Sith, care nu mai
reușește să reacționeze în niciun fel și în doar câteva
clipe, trupurile noastre străpung gheața fină care s-a
format deasupra râului. Îmi simt trupul înțepat parcă de
mii de cuțite, dar refuz să îi dau drumul lui Sith. Îl
privesc cu înverșunare și îmi înfig cu putere ghearele în
carnea lui, înfășurându-l cu aripile. Vom pieri amândoi!
Creatură infectă! Apa rece îmi învăluie trupul,
senzația făcându-mă să mă blochez. Încerc să împing
apa cu aripile pentru a ieși la suprafață, dar fără reușită.
Aripile insectei mă învăluie și mă țin prizonier sub apa
rece a râului. DĂ-MI DRUMUL! Îmi vine să strig, dar
conștient că dacă încerc să vorbesc, apa rece îmi va
invada plămânii. Cum poți tu, un semidemon corcit să ai
atâta putere? Grr!
Abia reușesc să-mi mai mișc brațele înghețate. Trag
aer în piept și reușesc să mă ancorez cu mâinile de o
bucate de gheață, ridicându-mă la suprafață. Aripile îmi
sunt aproape înghețate. Nu le mai simt. Inima parcă vrea
să-mi sară din piept, bătând haotic, bătăi care-mi răsună