Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 60

multă atenție. E atât de concentrat încât mă face să mă
simt invizibilă. Câteodată, pare a fi o mașinărie, lipsită de
sentimente, programată să opereze la eficiență maximă,
fără a-i fi permis să comită vreo eroare. Câteodată mă
întreb... oare dacă cineva mi-ar face rău... el ar suferi?
Gândurile mi se risipesc în clipa în care mâna lui caldă
îmi atinge piciorul. Îl privesc confuză văzându-l că
zâmbește cald. Oare la ce se gândește? De ce zâmbește
atât de sincer acum?
-

Ce e?

-

Știi... îmi place când porți puloverul acesta.

-

Ah... nu mi-ai mai spus asta până acum.

-

Aș vrea să înțelegi că felul în care mă comport
cu tine în Takanai e ca să mă ridic la nivelul
meu social. Înțelegi tu.

-

Nu, nu înțeleg. Nu am să înțeleg niciodată cum
cineva poate fi apreciat pentru că își pune iubita
la punct.

-

Vei înțelege când te vei maturiza.

-

Sunt destul de matură... Mormăi întorcându-mi
privirea din nou către peisaj.