rămas fără cuvinte. Ești fiica lui Cloudius
Caecias, nu ar trebui să spui astfel de cuvinte. Eu
încă nu-mi pot lua privirea de la tine. Arăți
superb!
Cum spui tu... Îmi ridic bluza din zăpadă și o
-
scutur. E mult prea rece ca să o mai iau pe mine.
Îl privesc pe Zadakiel care încă stă nemișcat
urmărindu-mă cu privirea și mă îndrept spre el. Ai
de gând să mă lași să îngheț? Fă ceva!!! Și hai
mai repede că avem multe de făcut! Nu mai e
mult până ne vedem cu muritorul ăla de nimic.
Nu, nu! O trag lângă mine, o îmbrățișez și îi
-
acopăr trupul cu aripile. Cred că e mai bine acum.
Defapt, nu cred că sunt prea multe de făcut.
Trebuie doar să ne vedem și să ne ocupăm de el.
Încuviințez hotărâtă, privindu-l pe Zadakiel cum
îmi acoperă trupul pentru a mă încălzi. Oare de ce e atât
de plăcut? Ah!!! Nu am timp pentru asta! Trebuie să mă
gândesc la cum îi voi face felul muritorului. Mai e atât de
puțin!
Cafeaua caldă de dimineață, deși e deja ora
prânzului, care a devenit o parte din rutina zilnică, mă