Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 569

vei trăi pentru totdeauna cu convingerile tale. În ambele cazuri, îți voi fi alături. - Părinții mei... ce ar fi putut să mă învețe mama? Ea... îmi spunea că mă iubește. Nu am înțeles-o niciodată, știam dinainte de a mă naște că va muri când mă va naște. Nu i-am spus. Am vrut să o văd cum își dă ultima suflare. Mi-a spus că mă iubește înainte să moară. Nu mi-a păsat. Nu am văzut-o cu nimic mai presus decât oricare alt muritor infect. Chiar așa, ca prunc nou născut, am privit-o cu ură. Am blamat-o că mă iubește. Am blamat-o pentru că l-a făcut pe tata să o adore... el... l-am simțit. L-am auzit de fiecare dată. L-am simțit cât de mult și-a dorit să o apere și să mă apere de Sith. Da, ar fi fost în stare să-și dea viața pentru ea... De asta o urăsc. Asta face iubirea! Ucide!!! Cu ce l-a apărat ea pe tata? La ce a fost bună iubirea ei față de el dacă oricum a pierit? Să iubești... înseamnă durere... eu vreau să provoc... nu vreau să... simt. Asta vrei să auzi că mi-e teamă? Că mi-e teamă că încep să devin vulnerabilă în fața ta? Asta SIMT că TU, ai