Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 538

să-i spun? Nu știu ce i-aș putea spune în privința acestora. Ies din baie și o văd pe Gaia cum stă în același loc, cu mâinile împreunate, privindu-mă cu atenție. Nu-ți face griji, micuțo. Nu-mi dau seama de la ce sunt. Habar n-am, dar sunt bine. Sigur o să-mi treacă. - Mă îngrijorezi, Mike. Ești sigur că nu s-a întâmplat ceva, cât ai fost afară? Pari... un pic cam răvășit. - Sunt în regulă, chiar sunt bine. Nu e nimic în neregulă. Hai să ne bucurăm de seara noastră, iubito. Bine? O îmbrățișez și o sărut. - Mi-ar place să te cred, dar... simt că ceva nu e în regulă. Merg la masă, că trebuie să vină ultimul fel de mâncare. Vii? - Sigur, iubito. Mă așez la masă lângă Gaia și urmăresc cum este servită mâncarea. Arată atât de bine! Încep să mă joc cu furculița în timp ce mă gândesc la ziua de mâine. La naiba cu tot! Ceva se întâmplă cu Mike. Pare atât de răvășit. Ce s-a întâmplat afară? Ce a pățit? De ce îmi ascunde ceva care e aproape evident? Oare nu mai are încredere în