la... pod. Încerc din răsputeri să-i desprind mâna
din jurul gâtului, dar fără niciun rezultat.
GAIA!!! La naiba! De ce a ieșit? Nu trebuie să știe!
Nu! E nunta noastră. Trebuie să fie ziua noastră fericită.
O privesc pe Ame și mă decid cu greu să o eliberez.
-
Voi fi acolo. Acum plecați de aici!
-
Hahahaha! Patetic! Tușesc cu putere, încercând
să-mi recapăt vocea. Mâine... în toiul nopții. Te
vom aștepta. Îl ajut pe Zadakiel să se ridice și
ne îndepărtăm, cufundându-ne în întunericul
nopții.
Unde poate fi, aiuritul ăla mic? Să mă lase așa de
mult singură, în noaptea nunții... Mă apropii de colțul
clădirii și îl zăresc pe Mike, stând rezemat de zidul rece,
încercând să-și controleze respirația.
-
Mike! Iubitule, ești bine? S-a întâmplat ceva?
Mă grăbesc către el și îi mângâi ușor chipul.
-
Eu? Ahh, da. Sunt bine. Scuză-mă! Aaa... ar
trebui să mergem înăuntru. I-am lăsat pe invitați
singuri.
-
Unde crezi că pleci? Nu pleci niciunde, până nu
îmi spui de ce ai lipsit atât de mult. De ce nu ai