Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 514

-

Aha! Deci așa joci! Mă reped la Mike și încerc
să-i iau cutiuța de la spate. Nu reușești tu,
șantajist mic!

-

Zici că nu reușesc? Ha! Așez cutiuța pe
noptieră, o prind pe Gaia de mâini și o sărut.
Gata! Acum poți să le vezi. Iau cutiuța și i-o
așez în mână. Spre să îți placă.

-

Uff, tu!!! Deschid curioasă cutiuța și încântată
scot una dintre verighete din buretele de catifea.
Doamne, Mike, dar... unde le-ai găsit? Sunt...
superbe. Răsucesc de pe o parte pe alta
verigheta aurie care strălucește, având un model
simplu și gravată în interior cu data în care m-a
cerut. Le iubesc!!! O spun în timp ce pun înapoi
verigheta în cutiuță și privesc instinctiv ceasul
de pe perete. Umm... la cât spuneai că trebuie să
fim la primărie?

-

Ohh. S-a făcut destul de târziu. Vezi? Off,
săruturile tale sfidează până și timpul. În brațele
tale, timpul nu cunoaște limite iar dacă nu ne
grăbim, ne ratăm propria nuntă.