Mike și îl privesc, cu lacrimile șiroindu-mi pe
obraji, de fericire.
-
Micuța mea. Fiecare gest al tău de atenție și de
iubire sunt un cadou nesfârșit pentru mine. Cum
să nu-mi doresc să ne căsătorim? Te iubesc mai
presus de orice, doresc să avem o viață fericită
împreună. Îi cuprind chipul și îi șterg ușor
lacrimile. O privesc în ochi și mă abțin cu greu,
la rându-mi, să nu plâng... de fericire. Vreau să
fii soția mea!
-
Și eu îmi doresc asta... dar... cum ai reușit?
Adică? Invitații și locația și mâncarea și
costumul tău, dar... rochia! Nu am nici măcar
rochie... cum să fiu mireasa ta dacă nu am
rochie?
-
M-am ocupat de tot, mai puțin rochia de
mireasă. Nu aș fi putut să-ți aleg eu rochia de
mireasă, dar o să-ți cumperi rochia mâine. E tot
ce a mai rămas.
-
Oh... să-mi cumpăr... rochia de mireasă?
Doamne... sunt atât de emoționată! Îți
mulțumesc, Mike... am să încerc să fiu cea mai