Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 499

așteaptă acolo unde am lăsat-o. O îmbrățișez și îi privesc pe cei doi cum sunt dați afară din local de către pază. - S-a rezolvat, iubire. A trebuit să mă asigur că cei doi nu o să ne mai deranjeze. Nu știu dacă iai observat. Erau tot aici, lângă acea masă, bolborosind. - Oh... îmi cer scuze din nou pentru cele întâmplate... poate trebuia să îi pun la punct să fiu mai fermă, mai ales când a început să mă atingă unul dintre ei, dar am zis să nu te fac de râs și să nu fac o scenă. - E în regulă, micuțo. Nu acționa niciodată de una singură. Indiferent de ceea ce se întâmplă, mă chemi și rezolv. Ești prea frumoasă, delicată și inteligentă pentru a te coborî la nivelul acelor prostănaci. - Ei... nici chiar așa. Oi fi eu mai mică de statură și așa, dar aș fi putut să îl pocnesc pe nesimțitul ăla... știi... nu suport să mă atingă altcineva înafară de tine... mă irită.