retrag mâinile eliberându-l pe Yusuke,
ștergându-mă de sacou din cauza silei care mă
cuprinde.
-
Să te duci dracului! Urlu la Michael în timp ce
străbat șirul de scaune, făcându-ne loc prin
mulțime.
-
Iubitule... Îi șoptesc, uitându-mă îngrijorată la
el. Ești bine?
-
Sunt bine, iubito. Nu te îngrijora pentru mine. Îi
sărut mâna și o îmbrățișez. Îmi pare rău. Nu
trebuia să asiști la așa ceva. Cei doi sunt plevele
universității. Te rog să iei loc și să te liniștești,
bine?
-
Îmi pare rău, nu am vrut să-ți stric seara. Mă
așez uitându-mă în continuare la Mike.
-
Nu este adevărat, micuțo. Nu ai stricat nicio
seară. E din pricina celor doi măscărici. O sărut
și mă îndrept spre scenă, privind mulțimea care
se liniștește într-o clipită.
”Vă rog să vă liniștiți. Îmi cer scuze pentru această
întâmplare neprevăzută. Nu mi-am dorit niciodată să se
întâmple astfel de lucruri la întâlnirile noastre. Mereu am