sugestivă și mă face să cobor de pe scenă până ajung în
fața celor doi care o supără, sprijinindu-mă cu mâinile de
spătarul unui scaun.
-
Ce credeți că faceți? Vă ordon să vă mutați pe
alt rând, mult mai în spate sau să părăsiți sala.
-
Michael, amice! Colegu! Nu ne poți face asta.
N-am făcut nimic rău. Idiotul de Yusuke nu și-a
putut ține mâinile acasă și mai e și impertinent.
-
Plecați, acum!
-
Nu poți să...
-
Ba da, pot! Este evenimentul meu și am puterea
de a vă scoate de aici cu forța dacă nu doriți să
plecați de bună voie. Ridicați-vă de pe scaune,
acum!
-
Amice! Aveam doar grijă de prințesa ta, părea...
încordată și am zis să o mai destind un pic!
-
Pleacă, până nu îți destind eu una...
-
Mike... iubitule... nu are rost! E un nimic, nu are
sens să îți strici seara. Îl prind ușor de braț pe
Mike și îi vorbesc șoptit.
-
Prințesa ta, nu știe ce vrea, așa că i-am arătat că
are de unde alege. În plus, tu ești mereu ocupat,