vei fi bine și acum... Asta a durut! Chiar a...
durut! Îmi pare rău. Voi renunța definitiv la tot
ce fac. Nu mai vreau să am de a face cu nimeni
din orașul acesta și nu mai vreau să fac nimic.
Constat că tot ce am făcut e o greșeală.
-
Mike... eu... Încep să plâng ușor, simțind cum
lacrimile se desprind dintre gene. Realizez că
fără să vreau l-am rănit prin ceea ce am spus.
Mă opresc din mers și mă așez pe una dintre
băncile reci de lemn. Rămân tăcută, realizând că
nu aș avea ce să-i mai spun lui Mike ca să-l
înveselesc.
-
Gaia! La naiba, Mike! După ce că totul se
întâmplă din cauza ta, acum tot tu continui să
rănești. Destinul a ales-o pe Gaia pentru mine.
Este mai mult decât mi-am putut dori și ar
trebui să răsplătesc acest lucru cum pot eu mai
bine. Eu cum răsplătesc? Prin tristețe și
supărări? Mă așez în genunchi în fața Gaiei și-i
cuprind chipul. Iartă-mă, micuțo. Nu trebuia să
fac asta. Te rog să trecem peste asta. Dacă vrei,
ne putem muta în alt oraș, facem altceva... fac