Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Seite 46

-

Uite... Inima îmi rămâne în loc, panicată că
Sebastian ar putea să vadă mesajele. Nu reușesc
să mai spun nimic. Îl privesc cu teamă, curioasă
să văd ce face.

-

Ăsta... de acum încolo va rămâne închis. Nu
vreau să mai fi distrasă de nimic.

-

Dar...

-

Niciun ”Dar”. Nu-ți mai trebuie!

-

Stai!!! Încerc disperată să-l opresc pe Sebastian
în timp ce îmi aruncă telefonul într-un coș de
gunoi de pe stradă și mă trage cu brutalitate
după el.

-

Nu-ți fă griji, am un cadou pentru tine. Uite!

-

Nu-mi trebuie... Îl privesc nervoasă în timp ce
Sebastian scoate din buzunar un telefon nou
nouț, gri metalizat, strălucitor, de ultimă fiță.

-

Ba îți va trebui! Trebuie să dau de tine cumva.

-

Dar telefonul meu ce avea?

-

Era vechi. Nu ți se potrivea. Ești o femeie
elegantă acum, ai clasă!

-

Nu sunt de acord.

-

Nici nu trebuie să fii. Haide mai avem puțin.