aceste gânduri în minte, reușesc să adorm ghemuită pe
fotoliu. Încă o seară fără Mike.
Poate... ar trebui să plec acasă... poate... eh? Un
mesaj? Mâna îmi tremură instantaneu când pe ecranul
telefonului îmi apare numele lui Mike. Mi-a răspuns! Nu
e supărat pe mine! Mi-a răspuns! Ah... e... îngrijorat.
Micuțo... De când nu m-a mai alintat cineva. Inima îmi
bate nebunește în piept în timp ce mă pregătesc să îi
răspund. Cum aș putea să-i spun ce se întâmplă? Nu
vreau să îl împovărez. Dar...
”Mike! Cât mă bucur că ești bine... Eu... aș vrea să
îți pot spune, dar nu pot din cauza... ”
Mă opresc brusc în momentul în care ușa
apartamentului se deschide. Fără să realizez, din grabă
apăs butonul ”SEND” și ascund telefonul în buzunar.
Sebastian intră în cameră și mă privește de sus.
-
Tot aici ești?
-
Da... păi...
-
Haide, sus!
-
Mulțumesc... Spun cu o oarecare teamă în timp
ce îl las pe Sebastian să mă ridice de pe podea.
-
Hai să mergem, i-ați haina.