Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 436

liniștească. Fericită că Mike îmi oferă atâta iubire, pasiune și tandrețe. Atingerile lui făcându-mă să tremur de fiecare dată când le simt. Respir adânc, parcă desprinzându-mă dintr-o euforie acută și îmi întorc privirea către fereastră. Mike se joacă liniștit cu șuvițele mele de păr care îi acoperă pieptul. Nu m-aș mai mișca de aici. Aici vreau să rămân, dar... se crapă deja de zi? Îmi ridic ușor capul și mă proptesc în cot privindu-l pe Mike, tăcută. - Ce este iubire? Ce s-a întâmplat? - Păi... cred că tocmai am făcut prima noastră noapte albă. - M-am speriat. Am crezut că s-a întâmplat ceva. Și nu va fi prima, nu? O prind ușor de după gât și o sărut. - Hmm... adevărul e... că nu mi-e somn, dar... sunt puțin amețită... și asta numai din cauza ta! Nici nu mai știu de câte ori mi-ai umplut paharul... eu cred că tu ai plănuit asta, hai zi că nu e așa!