-
Nu lumea asta mă schimbă ci tu. Ești dornică de
răzbunare iar prea multă furie strică. Devine o
problemă în relația noastră. Încearcă să renunți
la orgoliu și să recunoști că te comporți altfel cu
mine de când am dat de muritori. Pui muritorii
mai presus decât... mine. Asta doare.
-
Doar tu poți știi cum e durerea asta. Eu nu o
simt. Nu o înțeleg. Nici nu vreau să o înțeleg.
Iar tu... vorbind despre relația dintre noi doi...
spunându-mi că doar dacă te lovesc pot
demonstra ceea ce sunt... îmi demonstrează mie
că tu întradevăr mă consideri slabă. Nu mă vezi
cu mult diferită de rasa aia infectă numită
”oameni”. Ca să demonstrez că sunt un demon
adevărat nu e nevoie să te lovesc. Te pot face să
suferi și prin alte modalități. Pot fi crudă dacă
vreau, chiar și cu tine. Mă subestimezi,
Zadakiel.
-
Înțeleg. Bine! Fie! Fii demon, că tot te
mândrești că ești, și fă-mă să sufăr. Cobor
treptele nervos până ajung în fața lui Ameri.
Ame Caecias! Omoară-mă! Fă-mă să sufăr prin