Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 396

că ținuta e obligatorie, în rest, sunt același Mike de zi cu zi, îmbrăcat... normal. - Tu ești superb oricum, iubitule, dar... e pentru prima oară când te văd așa, m-am emoționat, ce pot să fac? - Să mă iei în brațe și să mă săruți? - Mi-e teamă că îți voi deranja costumul. Ești perfect! Mă apropii de el și îl ating cu grijă. - Da, da, cum să nu? Scuze și iar scuze. O trag lângă mine și o sărut. Crezi că scapi așa de repede? - Eu... Simt cum mi se înmoaie inima și picioarele stând în brațele lui Mike, simțindu-i parfumul îmbietor care mă ademenește, mă atrage. Trupul îmi tremură ușor în urma atingerilor sale tandre. - Hai să mergem. Aproape s-a făcut ora de plecare. Trebuie să fim cu zece minute mai devreme acolo, nu putem ajunge pe ultima sută de metri. Gaia încuvințează și ne îndreptăm spre stația de taxiuri. Sper să nu te plictisești prea tare la eveniment cât timp vorbesc.