-
Wow, Mike!!! Dar... e superb! De ce ești mereu
așa de modest? E atât de frumos! Ești sigur că...
e ok dacă o să stau și eu aici? Adică... dacă
încurc sau... adică aici e viața ta. Adică... a fost
viața ta timp de un an jumătate fără mine... nu
aș vrea să te încurce cumva prezența mea.
-
Ce? Nu-mi vine să cred că spui asta, micuțo.
Las bagajele jos și îngrjiorat o apuc pe Gaia de
brațe. Iubito, mă sperii. De ce spui asta?
-
Ah... păi... nu îmi doresc nimic mai mult decât
să îmi petrec restul vieții cu tine, dar... umm...
eu nu cunosc pe nimeni aici și nu am un job și
nu aș vrea să te chinui să mă întreții, vreau să
fac și eu ceva și în plus... e atât de minunat tot
ce ai aici... sunt atât de mândră că ai reușit să
faci atât de mult și mi-e teamă să nu stric totul.
-
M-am mai liniștit. Dar să nu crezi că lucrurile
vor sta așa. Să nu-ți imaginezi că vei sta
degeaba ci din contră, o să ai o misiune foarte
importantă și anume, să mă iubești, să-mi fii
alături, să găsim o modalitate să-